Un om care a fost nevinovat a recunoscut o crimă pe care n-o comisese

 

      Cazul ”Anca” a fost cea mai mare eroare din istoria Miliţiei comuniste. Taximetristul Gheorghe Samoilescu a fost batut si schingiut o jumatate de an, până a recunoscut in sfarsit o crimă pe care nu el o comisese. Părinţii acuzatului s-au sinucis ulterior de ruşine, iar copiii lui la orfelinat neavand cine sa ii ingrjasca. Miliţia a catalogat cazul drept ”o gresala judiciară”.

Cazul „Anca“ a rămas în istorie drept cea mai mare eroare din istoria miliţiei comuniste, prezentată în dosarele oficiale drept ” o eroare judiciară”.

 

 

    În realitate, un bărbat a fost batut şi pana la urma obligat să recunoască comiterea unei crime în mod voit de către miliţia comunista. Taximetristul Gheorghe Samolescu,a fost victima unei crunte înscenări a unui sistem care era inapt la timpul respectiv, a murit înainte de a se face dreptate.

Crima macabra din Bucuresti care avea să rămână în istorie drept cazul „Anca“ s-a intamplat în vara anului 1977 şi a îngrozit Capitala Romaniei. În data de 8 iulie anul 1977, în parcul Herăstrău s-a găsit un colet care conţinea doua membre superioare de femeie, înfăşurate în folii de plastic.

 

Gheorghe Samoilescu si Cozmici Romca

 

   Organele de miliţie comuniste au intrat imediat în alertă. Un alt colet, care conţinea bazinul unei femei, a fost gasit în zona Arcului de Triumf.  Alte patru colete care conţineau tot părţi din trupul unei femei au fost descoperite în saptamana urmatoare, împrăştiate prin Capitala.Analizând inregistrarile scrise cu plângerile de dispariţie depuse la Miliţia Capitalei, s-a stabilit că trupul ciopârţit era al unei tinere in varsta de doar 19 ani. Anca Maria Rodica Broscăţeanu, originară din orasul Sibiu, care venise în Bucureşti pentru a sustine un examen la facultate. Mătuşa sa, cea în locuinţa căreia locuia tânăra,declarase dispariţia fetei din data de 7 iulie. 

 

     Examenul medico-legal a scos la iveală faptul că moartea tinerei a survenit prin „strangulare cu un cablu, sufocare prin astuparea căilor respiratorii cu mâna şi asfixie mecanică”,. Victima fusese asfixiata cu hârtie igienică îndesată în interiorul laringelui. Potrivit aceluiaşi examen medico-legal, victima intretinuse relaţii sexuale  înainte de deces.

 Pentru că victima nu mai avea bijuterii asupra ei, oamenii legii au decis că a fost tâlhărită de hoti.

Vestea despre macabra crimă care a speriat Capitala a ajuns repede şi la urechile lui Nicolae Ceauşescu. Alertat, dictatorul Romaniei a ordonat prinderea ucigaşului, cât mai repede. „Cazul Anca“ a fost preluat imediat de Inspectoratul General al Miliţiei care a cooperat cu Procuratura Bucureşti. 

 

Cum a ajuns taximetristul Gheorghe Samoilescu suspectul principal in ”Cazul Anca”

 

 

    Gherghe Samoilescu, un simplu şofer de taxi care avea doar 26 de ani la data comiterii infractiunii de crima, a ajuns în ochii anchetatorilor, după ce numărul său de telefon era gasit în agenda telefonica a tinerei ucise. Bărbatul a primit un mandat de arestare de 30 de zile pentru a fi cercetat mai de aproape, după ce a recunoscut că el a cunoscut-o pe tânără întâmplător şi că a avut o simpla aventură cu ea. 

Anchetatorii care aveau destul de repede nevoie de un vinovat îl declara pe Samoilescu imediat ca fiind suspectul principal al macabrei crime din campitala. Potrivit declaraţiilor făcute de Samoilescu, după Revoluţia romana din 1989, miliţienii comunisti l-au bătut si torturat încă din prima zi de anchetă si de arest, cerându-i să recunoască cat mai repede crima pe care acesta susţinea ferm că nu a comis-o. După doar 30 de zile de arest pentru tâlhărie este reţinut în continuare si prelungit mandatul de arestare, de data aceasta, pentru ”omor deosebit de grav”.

 

Şase luni de anchetă cu cele mai crunte bătăi de la militia capitalei

 

    Anchetarea si interogarea lui Samoilescu a durat cam şase luni.  În tot aces timp taximetristul a fost torturat până la leşin şi batut si schingiut până la epuizare. La 16 ore de întrebări si interogatorii, avea voie să se odihneasca doar patru. Era bătut cu medicul lângă el. Când inculpatul leşina, medicul era cel care îl consulta imediat pentru a vedea dacă tirul de întrebări şi torturile pot continua, sau se lua o pauză până a doua zi cand tortura si intrebarile se reluau. 

 

     O altă metodă de constrângere cu care Samoilescu a fost torturat în arest: „Inculpatul era legat cu mâinile strans la spate, după care era atarnat, cât putea să reziste sau până aproape îi ieşeau mâinile din umeri”. Samoilescu era, torturat in felul acesta si noaptea într-o pădure de lângă Capitală. Când sa intamplat ca mainile sa i se rupa, i-au fost puse în ghips dar ancheta a continuat prin alte metode care erau tot la fel de crunte.

 

    Securitatea comnista a retinut-o şi pe nevasta lui Samoilescu, acuzând-o într-o primă fază doar de complicitate la crima. Mama soţiei lui Samoilescu a murit în acea perioadă, de inimă si de stres, doar la aflarea veştii că fata sa şi ginerele ei sunt consideraţi drept criminali. Câtă vreme cei doi soţi au fost arestati la Militia Capitalei, copii lor trei la numar au fost duşi la un orfelinat.

Părinţii taximeristului s-au sinucis pana la urma, pe rând, în cele şase luni cat a tinut ancheta. Tatăl lui Samoilescu, un fost ofiter superior, s-a spânzurat la doar două săptămâni după ce şi-a văzut baiatul incatusat şi considerat la timpul acela cel mai odios criminal după Ion Râmaru. Mama vitregă a lui Samoilescu s-a  sinucis si ea imediat dupa sotul ei, lăsând in urma un bilet de adio: „N-am  putut suporta aceasta teroare“.  Investigatorii au interpretat sinuciderile din familia inculpatului drept dovezi ale vinovăţiei taximetristului.

 

 

   Sub crunta tortură Samoilescu a recunoscut că a înfăptuit crima desii in gandul lui stia ca nu el a facut-o. Declaraţiile sale sunt consemnate în „Nota privind greseala judiciara în cazul acuzatului  Samoilescu Gheorghe, condamnat pentru omor grav“, întocmită de Securitatea comunista şi arată că taximetristul nu a mai putut suporta bataia şi a recunoscut pana la urma tot ce i s-a cerut.

 

Adevăratul criminal din ”Cazul Anca” a fost prins în 1980

 

   Tribunalul Suprem al Republicii Socialiste România l-a condamnat intr-un final, în februarie 1979, pe Gheorghe Samoilescu la 25 de ani de închisoare. Concluzia anchetei era că taximetristul este vinovat de omor deosebit de grav, viol şi profanare de cadavru. 

Patru ani a stat Samoilescu arestat în închisoare pentru o crimă pe care, chiar daca nu el o comisese, fusese constrâns de securitate să o recunoască. În noiembrie 1980, în apartamentul bucureşteanului Romca Cozmici, miliţienii comunisti dau peste cadavrul unei femei. Vecinii acestuia au semnalat faptul că dinspre locuinţa lui Cozmici vine miros de greu. Luat la întrebări, după ce miliţienii l-au aerestat, Cozmici recunoaşte că tot el este cel care a ucis-o pe tânăra Anca, în anul 1977. În faţa şefului Miliţiei Capitaliei, colonelul Corneliu Diamandescu, Cozmici ar fi declarat: „Domnule colonel, eu ştiu că merg la moarte, dar pentru că vă simpatizez si fost domn cu mine, vreau să vă declar că pe tanara Anca tot eu am ucis-o”.

 

Aşa se decide, oficial, nevinovăţia taximetristului Samoilescu, care a fost si eliberat dupa doua luni de la prinderea lui Cozmici. Eliberat, însă nu şi reabilitat complet. În faţa erorii comise, Securitatea comunista a timpului a încearcat repede o muşamalizare a cazului.

 

Securitatea a recunoscut pana la urma ”eroarea judiciara”

 

    „Nota privind eroarea judiciara in cazul acuzatului Samoilescu Gheorghe, condamnat pentru omor grav”, dezvăluită în anul 2010 arată că Securitatea a ştiut chiar de la început că taximetristul Samoilescu nu este vinovat de crima.„Conducerea comandamentului de militie, în mod eronat, a orientat şi organizat activităţile de anchetare şi de urmărire penală, mobilizând întregul potenţial de muncă al militei capitalei în direcţia exclusivă a versiunii privind pe taximetristul Samoilescu Gheorghe. Prin urmare, deşi la inceput s-au propus şi admis măsuri complexe care vizau şi alte persoane care erau suspecte in caz, pe parcurs, din ordinul colectivului de conducere al militiei, aceste măsuri au fost pana la urma neglijate, iar ulterior, abandonate de tot”, se arată în nota Securităţii, dezvăluită .

 

În documentul intern, Securitatea a concluzionat: „Din verificările ulterior efectuate, a rezultat că anchetarea trimiterea  în judecată şi condamnarea finala a lui lui Samoilescu Gheorghe, pentru uciderea victimei Broscoţean Anca, constituie o gravă greseala judiciară, care se explică prin greşelile şi încălcările de lege comise de organele de Miliţie,organele de procuratură şi instanţele de judecată”.

 

Despăgubiri in bani de crica 70.000 de lei, contravaloarea salariilor taximetristului pe periada arestata

 

    Prin Decizia nr. 75 din 10 iunie 1981 a Tribunalului , s-au clasat hotărârile de condamnare, trimiţându-se cauza lui Samoilescu la Procuratura Bucureşti, pentru completarea scoaterii inculpatului de sub urmarirea penala.

În anul 1982, procurorii l-au scos pe taximetristul Samoilescu de sub urmărirea penală pentru viol, omor deosebit de grav şi profanare de cadavrei. 

 

    Pentru cei patru ani petrecuţi în puşcărie fara sa fie vinovat lui Samoilescu i s-au dat 70.000 de lei despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea salariilor pe care taximetristul le-a pierdut cat a fost arestat in inchisoare. Oricum statul roman a oprit 30.000 de lei din acei bani drept „cheltuieli de cazare şi mâncare în penitenciar”.

 

Taximetristul a dat statul în judecată

 

    După Revoluţia romana din anul 1989, Samoilescu a cerut socoteală statului român. În aprilie 1997, acesta a depus o plângere penală la Procurorul General al României, cerând pedepsirea anchetatorilor care in trecut i-au distrus viaţa. Deşi foarte mulţi dintre foştii miliţieni şi procurori care îl anchetaseră la timpul respectiv inca trăiau, nu s-a luat nicio măsură. Samoilescu a murit în 2005, fiind bolnav de cancer pulmonar. 

 

Urmaşii taximetristului au cerut dreptate

 

    Laura Margareta Tarchetta, fata lui Samoilescu Gheorghe, a depus la Tribunalul Bucureşti o cerere de revizuire a dosarului de omor în care fusese inculpat tatăl ei. Cererea din luna iulie 2012 a fost respinsă pe rând de Tribunalul Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti şi Ȋnalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

 

    Ȋn iulie 2013, Laura Tarchetta a dat în judecată statul român solicitând „reparare de prejudicii erori judiciare”.

 În procesul Tarchetta contra Statul Român, intentat în luna februarie 2014, Tribunalul Suprem Bucureşti a hotarat ca statul roman trebuie să plătească in sfarsit 500.000 de euro cu titlu de daune morale „ca urmare a erorii judiciare săvârşite împotriva lui Samoilescu Gheorghe”. 

Decizia a fost atacată cum era de asteptat statul român, iar în data de 20 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat: „despăgubirile cuvenite reclamantei sunt în valoare de 10.000 de euro”. Sentinţa a rămas atunci definitivă.

 

Descopera si

 

Crimele tulburătoare ale unui tată și ale unui fiu

 

Ioan Sarca criminalul notoriu care a ucis cu sadism peste 20 de copii

 

Cine a fost criminalul roman Iancu Berila,unul dintre cei mai notorii criminali romani

25/12/2022

”Cazul Anca” cea mai mare eroare a sistemului judiciar comunist

cei doi condamnati din cazul Anca foto
Fii informat!
29 ianuarie 2023
     Cum a murit Vlad Țepeș?
28 ianuarie 2023
     Puține regine din istoria antică
27 ianuarie 2023
    De-a lungul istoriei omenirii, nenumărate
21 ianuarie 2023
     Serpuind prin sălbăticia canadiană dintre
21 ianuarie 2023
     Există multe mistere ciudate care