Un nou raport susține că oferă „prima listă bazată pe știință a riscurilor globale cu un impact potențial infinit, unde în cazuri extreme toată viața umană s-ar putea termina”. Aceste riscuri, susțin autorii, includ totul, de la schimbările climatice la supervulcani la inteligența artificială.

Prin „impact infinit”, autorii – conduși de Dennis Pamlin de la Global Challenge Foundation și Stuart Armstrong de la Future of Humanity Institute – înțeleg riscuri capabile fie să provoace dispariția umană, fie să conducă la o situație în care „civilizația se prăbușește într-o stare de mare viteză”. suferind și nu-și revine”.

Vestea bună este că autorii nu sunt convinși că suntem condamnați. Pamlin și Armstrong sunt de părere că oamenilor le-a rămas mult timp – posibil milioane de ani: „Dinozaurii au existat de 135 de milioane de ani și dacă suntem inteligenți, există șanse mari să putem trăi mult mai mult”, scriu ei. . Aproximativ 108 miliarde de oameni au fost vreodată în viață, iar Pamlin și Armstrong estimează că, dacă omenirea durează 50 de milioane de ani, numărul total de oameni care vor trăi vreodată este mai mult de 3 cvadrilioane.

Aceasta este o evaluare optimistă a perspectivelor umanității, dar înseamnă, de asemenea, că, dacă se întâmplă ceva care îi face pe oameni să dispară, răul moral făcut va fi imens. Apărarea împotriva evenimentelor chiar și cu o mică probabilitate de a provoca asta merită.

Astfel, autorii raportului au efectuat o analiză a literaturii științifice și au identificat 12 moduri plauzibile în care s-ar putea întâmpla:

Schimbări climatice catastrofale

Scenariul pe care autorii îl au în vedere aici nu este o încălzire de 2 °C (3,6 °F), de genul pe care negociatorii climatici s-au luptat să-l evite de zeci de ani. Este o încălzire de 4 sau 6 °C (7,2 sau 10,8 °F), un scenariu cu adevărat oribil căruia nu este clar că oamenii ar putea supraviețui.

Potrivit unui raport din 2013 al Băncii Mondiale, „nu există nicio certitudine că adaptarea la o lume de 4°C este posibilă”. Încălzirea la acest nivel ar înlocui un număr imens de oameni pe măsură ce nivelul mării crește și zonele de coastă vor fi scufundate. Agricultura ar primi o lovitură uriașă.

Pamlin și Armstrong își exprimă, de asemenea, îngrijorarea cu privire la geoinginerie. Într-un astfel de scenariu de încălzire extremă, lucruri precum pulverizarea particulelor de sulfat în stratosferă pentru a răci Pământul pot începe să pară atractive pentru factorii de decizie sau chiar pentru persoane private. Dar riscurile sunt necunoscute, iar Pamlin și Armstrong concluzionează că „cea mai mare provocare este că geoingineria se poate întoarce și pur și simplu înrăutăți lucrurile”.

Razboi Nuclear

Vestea „bună” aici este că războiul nuclear ar putea pune capăt umanității doar în circumstanțe foarte speciale. Schimburile limitate, cum ar fi bombardamentele americane asupra Hiroshima și Nagasaki în al Doilea Război Mondial, ar fi catastrofe umanitare, dar nu ar putea face oamenii să dispară.

Chiar și schimburile semnificativ mai mari nu ajung la nivelul de impact pe care Pamlin și Armstrong îl necesită. „Chiar dacă întreaga populație din Europa, Rusia și SUA ar fi distruse direct într-un război nuclear - un rezultat pe care unele studii l-au arătat a fi fizic imposibil, având în vedere dispersarea populației și numărul de rachete existente - asta nu ar ridica numărul război până la primul nivel de impact, care necesită > 2 miliarde de afectați", scriu Pamlin și Armstrong.

Așadar, de ce este războiul nuclear pe listă? Din cauza posibilității iernii nucleare. Adică, dacă sunt detonate suficiente arme nucleare, temperaturile lumii ar scădea dramatic și rapid, perturbând producția de alimente și făcând posibil viața umană imposibilă. Nu este clar dacă acest lucru este posibil sau cât de mare ar fi nevoie de război pentru a-l declanșa, dar dacă este o posibilitate, înseamnă că un schimb nuclear masiv este o posibilă cauză a dispariției umane.

Vezi si

6 ŞI 9 AUGUST 1945: HIROSHIMA ŞI NAGASAKI:Prima data cand sau folosit arme nucleare

Pandemiile Globale

Ca și în cazul războiului nuclear, nu orice pandemie se califică. Pandemiile anterioare – precum Moartea Neagră sau gripa spaniolă din 1918 – au ucis zeci de milioane de oameni, dar nu au reușit să oprească civilizația. Autorii sunt interesați de un scenariu și mai catastrofal.

Este plauzibil? Medicina s-a îmbunătățit dramatic de la gripa spaniolă. Dar, pe de altă parte, transportul pe distanțe mari a crescut și mai mulți oameni trăiesc în zone urbane dense. Asta face ca transmisia la nivel mondial să fie mult mai posibilă.

Chiar și o pandemie care a ucis cea mai mare parte a umanității ar lăsa cu siguranță câțiva supraviețuitori care au imunitate la boală. Riscul nu este ca o singură contagiune să omoare pe toată lumea; este adevarat că o pandemie ucide destui oameni încât rudimentele civilizației – în principal agricultura – nu pot fi menținute și supraviețuitorii mor.

Catastrofe ecologice

„Prăbușirea ecologică se referă la o situație în care un ecosistem suferă o reducere drastică, posibil permanentă, a capacității de transport pentru toate organismele, ducând adesea la extincția în masă”, explică raportul.

Extincțiile în masă se pot întâmpla din mai multe motive, dintre care multe au propriile categorii pe această listă: încălzirea globală, un impact de asteroizi etc. Jurnalistul Elizabeth Kolbert a susținut că oamenii ar putea fi în proces de a provoca un eveniment de extincție în masă, nu în ultimul rând din cauza emisiilor de carbon. Având în vedere că oamenii sunt puternic dependenți de ecosisteme, atât naturale, cât și artificiale, pentru hrană și alte resurse, extincțiile în masă care perturbă acele ecosisteme ne amenință și pe noi.

Colapsul sistemului global

Acesta este unul vag, dar înseamnă practic colapsul sistemelor economice și politice ale lumii, prin ceva de genul „o depresie severă, prelungită, cu rate ridicate ale falimentului și șomaj ridicat, o întrerupere a comerțului normal cauzată de hiperinflație sau chiar o criză economică. - a provocat o creștere bruscă a ratei mortalității și poate chiar o scădere a populației.”

Lucrarea menționează și alte posibilități, cum ar fi o ejecție de masă coronală de la Soare, care perturbă sistemele electrice de pe Pământ.

Acestea fiind spuse, nu este clar dacă aceste lucruri ar reprezenta o amenințare existențială. Omenirea a supraviețuit recesiunilor economice din trecut – chiar și celor masive precum Marea Depresiune. Un colaps economic ar trebui să fie considerabil mai masiv decât pentru a risca dispariția umană sau pentru a ucide destui oameni pe care supraviețuitorii nu și-ar putea recupera.

Impact major de asteroizi

Impacturile majore ale asteroizilor au provocat extincția pe scară largă pe Pământ în trecut. Cel mai faimos, impactul Chicxulub de acum 66 de milioane de ani se crede că a provocat extincția în masă care a distrus dinozaurii. Teoretic, un impact viitor ar putea avea un efect similar.

Vestea bună este că NASA este destul de încrezătoare în capacitatea sa de a urmări asteroizii suficient de mari pentru a perturba serios viața umană la impact, iar eforturile de detectare se îmbunătățesc. Oamenii de știință lucrează, de asemenea, la dezvoltarea unor modalități de a devia asteroizii care ar avea un efect cu adevărat devastator, cum ar fi prin prăbușirea navelor spațiale în ei cu suficientă forță pentru a-și schimba calea, evitând Pământul.

Vezi si

Iată ce s-a întâmplat în ziua în care au disparut dinozaurii

Un super vulcan

Ca și în cazul asteroizilor, există un precedent istoric pentru erupțiile vulcanice care au cauzat extincția în masă. Evenimentul de extincție Permian-Triasic, care a făcut ca 90% din speciile de pe Pământ să dispară, se crede că a fost cauzat de o erupție.

Erupțiile pot provoca o răcire globală semnificativă și pot perturba producția agricolă. De asemenea, sunt practic imposibil de prevenit, cel puțin astăzi, deși sunt, de asemenea, extrem de rare. Autorii concluzionează că o altă erupție la nivel Permian-Triasic este „extrem de puțin probabilă pe scara de timp umană, dar daunele chiar și de la o erupție mai mică ar putea afecta clima, deteriora biosfera, afecta proviziile de hrană și poate crea instabilitate politică”.

Ca și în cazul pandemiilor, riscul nu este atât de mult ca evenimentul în sine să omoare pe toată lumea, cât să facă ca supraviețuirea continuă să fie insuportabilă pentru cei care l-au trăit.

Vezi si

ERUPȚIA VULCANULUI VEZUVIU ÎN 79 d.Hr. ȘI DISTRUGEREA ORASULUI POMPEI

Biologie sintetică

Acesta nu este un risc astăzi, dar ar putea fi în viitor. Biologia sintetică este un domeniu științific în curs de dezvoltare care se concentrează pe crearea de sisteme biologice, inclusiv viața artificială.

Pericolul ipotetic este că instrumentele biologiei sintetice ar putea fi folosite pentru a crea un supervirus sau o superbacterie care este mai infecțioasă și mai capabilă de distrugere în masă decât una care a evoluat în mod natural. Cel mai probabil, un astfel de organism ar fi creat ca o armă biologică, fie pentru un actor militar, fie pentru un actor nestatali.

Riscul este ca o astfel de armă fie să fie folosită în război sau într-un atac terorist, fie să se scurgă accidental dintr-un laborator. Oricare scenariu ar putea ajunge să amenințe omenirea în ansamblu dacă arma biologică se răspândește dincolo de ținta inițială și devine o problemă globală. Ca și în cazul pandemiilor obișnuite, dispariția reală s-ar produce numai dacă supraviețuitorii nu ar fi capabili să se adapteze la un declin uriaș al populației.

Nanotehnologia

Acesta este un alt risc potențial în viitor. Preocuparea aici este că nanotehnologia democratizează producția industrială, oferind astfel multora capacitatea de a dezvolta arme extrem de distructive. „De o relevanță deosebită este dacă nanotehnologia permite extracția rapidă a uraniului și separarea izotopilor și construcția de bombe nucleare, ceea ce ar crește severitatea conflictelor ulterioare”, scriu Pamlin și Armstrong. Dinamica tradițională a echilibrului de putere nu s-ar aplica dacă indivizii și grupurile mici ar fi capabile să adune arsenale mari și puternice.

Există, de asemenea, îngrijorarea că nanotehnologia cu auto-replicare ar crea un scenariu „grey goo”, în care crește scăpat de sub control și încalcă resursele de care depind oamenii, provocând perturbări în masă și potențial colaps civilizațional.

Inteligenta artificiala

Raportul este, de asemenea, preocupat de posibilitatea unor progrese exponențiale în inteligența artificială. Odată ce programele de calculator devin suficient de avansate pentru a se învăța singure știința informatică, ele ar putea folosi aceste cunoștințe pentru a se îmbunătăți, provocând o spirală de superinteligență în continuă creștere.

Dacă inteligenta artificiala rămâne prietenoasă cu oamenii, acesta ar fi într-adevăr un lucru foarte bun și are perspectiva de a accelera cercetarea într-o varietate de domenii. Riscul este ca inteligența artificială să aibă puțin folos pentru oameni și, fie din răuvoință, fie din necesitate percepută care ne distruge pe toți.

Proasta guvernare viitoare

Acesta este poate cel mai vag element de pe listă - un fel de meta-risc. Cele mai multe dintre problemele enumerate mai sus ar necesita un fel de acțiune globală coordonată de abordat. Schimbările climatice sunt cel mai proeminent exemplu, dar în viitor lucruri precum nanotehnologia și reglementarea inteligentei artificiale ar trebui coordonate la nivel internațional.

Pericolul este că structurile de guvernare eșuează adesea și uneori ajung să exacerbeze problemele pe care încercau să le rezolve. Un eșec al politicii în abordarea unei amenințări care ar putea provoca dispariția umană ar avea astfel consecințe extrem de negative.

Necunoscute

Primele 11 elemente de pe listă sunt riscuri pe care le putem identifica ca potențiale amenințări care merită abordate. Există aproape sigur și alte pericole cu potențiale grave pe care nu le putem prevedea. Este greu de gândit cum să abordăm această problemă, dar mai multe cercetări asupra riscurilor catastrofale globale ar putea fi de ajutor.