Distribuie

Descopera Lumea

Cele mai noi

02 martie 2024
  Platouri imense de gheata desprinse
18 februarie 2024
 Legendara Baba Dochia - Întoarcerea
17 februarie 2024
   Muntele Ararat este un munte
17 februarie 2024
     Mulți au auzit de tragedia
30 noiembrie 2023
Noul Pod Brăila peste Dunăre
11 noiembrie 2023
Îngrijire     Ați cumpărat prima plantă
29 octombrie 2023
Conflictul militantilor Hamas cu Israelul
13 iulie 2023
Explorați 10 lucruri surprinzătoare despre
09 iulie 2023
    Povestea oamenilor îndrăgostiți de Titanic

Fii informat!

plaja cu apa oceanului la apus de soare

Câta suprafata din Oceane a fost explorata pana in momentul asta?

18/09/2022

Timp de secole, omenirea a fost fascinată de mare, explorând-o și aventurându-se spre orizontul albastru în căutare de noi pământuri și aventuri.

Astăzi, știm că oceanul reprezintă aproximativ 71% din suprafața Pământului și este cel mai mare ecosistem al planetei, deținând 99% din tot spațiul locuibil din lume. Oricât încercăm să ne imaginăm vastitatea ei, totuși, rămâne aproape de neînțeles.

 

Cele cinci bazine oceanice principale, Oceanele Pacific, Atlantic, Indian, Arctic și de Sud conțin 94% din fauna sălbatică a lumii și 97% din toată apa de pe planeta noastră albastră.

În ciuda rolului central pe care îl joacă în mod evident în echilibrul planetei noastre și a atractiei pe care oceanul l-a avut pentru oameni de la începutul timpurilor, de fapt nu știm prea multe despre misterele sale. De fapt, majoritatea apelor rămân neexplorate, și nevăzute de ochii noștri.

Ar putea fi șocant să afli, dar doar 5% din ocean a fost explorat și cartografiat de oameni. Restul, în special adâncimile sale, sunt încă necunoscute.

 

În acest articol, vom afla mai multe despre știința oceanografiei și istoria explorării oceanelor de-a lungul secolelor. Ne vom uita, de asemenea, de ce este complicat să explorezi oceanul, în același timp, este atât de important să înțelegem secretul său pentru viitorul întregii vieți de pe Pământ.

 

Ce este Oceanografia?

 

Cunoscută și sub numele de oceanologie, oceanografia este studiul oceanelor. Această disciplină aplică toate ramurile științei (chimie, geologie, meteorologie, biologie etc.) la descoperirea oceanului și a caracteristicilor acestuia. Oceanografia se concentrează asupra tuturor trăsăturilor oceanului, inclusiv a istoriei sale antice, a stării actuale și a viitorului.

Oceanografii explorează o gamă largă de subiecte precum oceanul însuși, iar informațiile și lecțiile pe care le învățăm de la ele sunt de cea mai mare importanță în lumea de astăzi.

 

De ce este importantă oceanografia?

 

Dacă luăm în considerare dimensiunea oceanului, se pare că nu există un sfârșit pentru ceea ce poate și va fi descoperit în știința oceanografiei. În plus, oceanul afectează toate formele de viață de pe planetă, iar cunoașterea mai multor despre el nu poate decât să ne ajute să dezvoltăm noi tehnologii pentru a-și proteja ecosistemul și biodiversitatea, construind un viitor mai durabil pentru toată lumea.

 

Care sunt principalele ramuri ale oceanografiei?

 

Oceanografie biologică

 

Această ramură se concentrează pe studiul plantelor și animalelor mării din mediul marin. Aceasta poate include cercetări privind pescuitul și impactul acestuia asupra sănătății oceanului, schimbărilor climatice, migrației etc.

 

Oceanografia geologică

 

Oceanografii geologici se concentrează asupra formațiunilor care alcătuiesc fundul mării și asupra modului în care acestea se schimbă în timp. Acest tip de cercetare este esențial pentru înțelegerea activității seismice care ar putea duce la predicții mai precise pentru tsunami și cutremur.

 

Oceanografie fizică

 

Această ramură se concentrează pe relația dintre atmosferă, fundul mării și linia de coastă. Include cercetări privind schimbările climatice, transportul oceanic și activitățile umane, poluare etc.

 

Oceanografie chimică

 

Un alt aspect esențial pe care îl studiază oceanografii este compoziția chimică a apei de mare și modul în care aceasta este afectată de schimbările climatice și vremea, activitățile umane, poluarea, transportul și mulți alți factori.

 

O scurtă istorie a explorării oceanelor

 

Oceanografia este probabil una dintre cele mai recente adăugări în diferitele domenii ale științei, dar originile ei datează de câteva zeci de mii de ani, de când oamenii au început să-și exploreze coastele în plute și să se aventureze spre larg.

 

Oceanografia antică

 

4000 î.Hr. – Primele nave cu vele
Unele dintre primele nave cu vele au fost create în Egiptul antic, probabil doar pentru a se deplasa în Marea Mediterană, în apropierea gurii de vărsare a râului Nil.

 

1000 î.Hr. – Începe scufundarea adâncă
Poetul grec Homer a descris scafandri care puteau ajunge până la 30 de metri adânci pentru a colecta bureți. Tehnicile pe care le-au folosit implicau ținerea de o piatră grea și turnarea uleiului în canalele auditive pentru a compensa presiunea.

 

600 î.Hr. – Primele rute maritime
Vechii fenicieni erau cunoscuți a fi mari marinari și au dezvoltat rute maritime în jurul Mediteranei, precum și în Marea Roșie și Oceanul Indian. Se crede că au mers până în Africa și Anglia.

 

414 î.Hr. – Scufundarea folosită în război
Tucidide, un istoric grec, a scris despre modul în care scufundările au fost folosite în război în timpul asediului Siracuza.

 

Oceanografia în Evul Mediu și nu numai

 

900 – Încep expedițiile vikinge
Vikingii erau marinari pricepuți și au fost printre primii exploratori care au folosit Steaua Polară pentru a menține cursul în timpul navigării. Au explorat și colonizat Islanda, Groenlanda și Newfoundland.

 

1405 – Explorarea chineză
La această dată, flota chineză a pornit în șapte călătorii formate din peste 300 de nave. Aceste călătorii trebuiau să extindă influența chineză și să impresioneze statele vecine.

 

1492 – Călătoria lui Cristofor Columb
Acesta este celebrul an în care exploratorul Cristofor Columb a pornit în călătoria sa istorică peste Atlantic, cu scopul de a circumnaviga Pământul și de a ajunge în China și India. În schimb, după cum știm cu toții, el a descoperit America de Nord și de Sud.

 

20 septembrie 1519 – Prima circumnavigare a lumii
Ferdinand Magellan și echipajul său au plecat din Portugalia pentru a începe o călătorie îndrăzneață care va deveni prima circumnavigare a lumii.

 

1578 – Primele planuri pentru un submarin
William Bourne, un matematician britanic, a întocmit primele planuri cunoscute pentru o barcă subacvatică. Probabil că această ambarcațiune nu a fost niciodată construită.

 

Oceanografie mai recentă

 

1620 – Primul submarin
Cornelis Drebbel, un medic olandez, a construit primul submarin din istorie. Barca a fost construită din lemn, întărită cu plăci de fier și acoperită cu piele. În interior, a fost propulsat de 12 vâslași. Se știe că submarinul a făcut mai multe călătorii în râul Tamisa la o adâncime de până la 4,6 metri.

 

1715 – Primul costum impermeabil
Sir Pierre Rémy de Beauve, de la Marina Franceză, a dezvoltat una dintre cele mai vechi costume de scafandru rezistente la apă cunoscute. Casca a fost conectată la două furtunuri care permit scafandrului să respire.

 

3 ianuarie 1840 – Prima sondare modernă
Ofițerul Marinei Regale Britanice Sir James Clark Ross a efectuat primul sondaj în apă adâncă a oceanului la 2.425 de brațe (sau 4404 metri) în Oceanul Atlantic de Sud. A folosit metoda tradițională de a coborî o frânghie de cânepă peste marginea navei.

 

1853 – Descoperirea vieții maritime adânci
Teoria lui Edward Forbes despre absența vieții în apele adânci a fost pusă sub semnul întrebării atunci când Louis F. de Pourtales de la U.S. Coast Survey a examinat operațiunile de sondare care au găsit semne de viață la adâncimi de peste 1.830 de metri.

 

1861 - Primul submarin al Marinei SUA
Marina Statelor Unite l-a contractat pe francezul Brutus de Villeroi să proiecteze un submarin pentru ei. Vasul, cunoscut sub numele de Aligator, era fabricat din fier, cu mici deschideri circulare de sticlă deasupra pentru lumină și se mișcă datorită a șaisprezece palete acționate manual pe laterale. A fost construit cu intenția de a-l folosi în războiul civil, dar nu a fost niciodată.

 

1882 – Prima navă de cercetare oceanografică
U.S. Fisheries Commission Steamer Albatross este prima navă construită de orice guvern în scopul exclusiv al cercetării marine. A efectuat cercetări oceanografice importante timp de aproape 40 de ani.

 

Oceanografia modernă

 

27 aprilie 1914 – Prima explorare acustică a fundului mării
Inventatorul canadian Reginald Fessenden a găsit o modalitate de a folosi un oscilator pentru a sări undele sonore între un aisberg și fundul mării. Această tehnologie a condus la dezvoltarea sonarului pe care îl cunoaștem acum.

 

1925 – Cartografierea fundului oceanului
Meteor, o navă germană, a navigat în jurul Oceanului Atlantic înregistrând măsurători detaliate ale fundului oceanului folosind tehnologii de ecosuntare.

 

1934 – Prima scufundare în adâncime
William Beebe și Otis Barton s-au îmbarcat în prima expediție în mare adâncime, ajungând la o adâncime de 914 metri în largul coastei Bermudelor, descoperind o lume necunoscută până atunci.

 

1941 – Cercetări al Doilea Război Mondial
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cercetarea a condus la multe instrumente noi pentru explorarea oceanelor: primele sisteme de camere de adâncime, magnetometre timpurii, tehnologii sonar și echipamente pentru operarea vehiculelor operate de la distanță (ROV).

 

1951 – Cel mai adânc punct oceanic găsit
Sonarul navei britanice HMS Challenger a localizat ceea ce părea a fi cel mai adânc punct al oceanului, cu o adâncime de 10.929 de metri, este cunoscut sub numele de Challenger Deep și este situat în Oceanul Pacific, în Groapa  Marianelor.

 

23 ianuarie 1960 – Deep Ocean Dive
Jacques Piccard și alți doi bărbați au coborât, în interiorul unui vehicul robust numit Trieste, în ocean la o adâncime de 10.911 metri, aproape șapte mile. Exploratorii au descoperit o viață uimitoare la aceste adâncimi incredibile.

 

3 octombrie 1970 – NOAA a fost înființată
Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA) a fost fondată în SUA.

 

19 septembrie 1979 – Deep Dive in Dive Suit
Doctorul Sylvia Earle a stabilit un nou record incredibil pentru o scufundare adâncă într-un costum de scafandru. Folosind o nouă tehnologie (un costum JIM), ea a mers singură până la o adâncime de 381 de metri în largul coastei Oahu, Hawaii.

 

10 august 1992 – Cartografierea suprafeței oceanului
Satelitul TOPEX/Poseidon a fost lansat și a început să furnizeze date oceanografice care fuseseră imposibil de obținut înainte. TOPEX/Poseidon a oferit măsurători uluitor de precise ale înălțimii suprafeței a aproape 95% din Ocean. Aceste date noi au ajutat la dezvoltarea unei noi înțelegeri a curenților oceanici și a efectului acestora asupra climei globale.

 

1995 – Cartografierea fundului mării din spațiu
Declasificarea datelor de altimetrie radar al satelitului Geosat a condus la cartografierea la nivel mondial a fundului mării din spațiu. Lansat în 1985 de Marina SUA, Geosat a măsurat înălțimea suprafeței mării, aruncând un fascicul radar de pe ea. În 1995, Marina a declasificat în cele din urmă datele Geosat. David Sandwell de la Scripps Institution of Oceanography și Walter Smith de la National Oceanic and Atmospheric Administration au putut folosi aceste date pentru a realiza hărți detaliate ale fundului oceanului. Datele lor observate au îmbunătățit semnificativ acuratețea față de imaginile anterioare ale bazinului oceanic.

 

2010 – Recensământul vieții marine finalizat
Cu un proiect de 10 ani care a implicat 2.700 de oameni de știință din 80 de națiuni, a fost finalizat primul recensământ global al vieții oceanice.

 

2017 – Seabed 2030
Seabed 2030 este o nouă inițiativă internațională care intenționează să cartografieze fundul oceanului. Obiectivul său, stabilit de Fundația Nippon din Japonia și de Carta Batimetrică Generală a Oceanelor (GEBCO), este de a reuni toate datele batimetrice disponibile pentru a crea o hartă definitivă a fundului oceanului planetei până în 2030.

 

De ce este complicat să explorezi oceanul

 

95% din ocean este neexplorat și nu a fost niciodată văzut de ochii omului. S-ar putea să vă întrebați: de ce asta?

În primul rând, tehnologia de explorare a oceanelor este relativ nouă. Desigur, ființele umane au explorat întotdeauna suprafața oceanului, dar abia în ultimele decenii am reușit să începem să-i descoperim adâncurile și podelele.

 

Bineînțeles, cu sateliți putem diagrama temperaturile de suprafață a oceanului, apele și culoarea (care este un indicator al vieții plantelor), dar avem nevoie de tehnologie mult mai avansată pentru a cartografia părțile sale mai adânci: cum ar fi submarinele și sonarele de adâncime. De asemenea, este greu de văzut în apă adâncă.

Un alt motiv pentru cantitatea relativ mică de ocean pe care am explorat-o este că, la adâncimi mari, condițiile de explorare devin extreme. Așa-numita „zonă de lumină solară” se termină la aproximativ 200 de metri sub suprafață, ceea ce face imaginea mult mai dificilă, iar presiunea este extrem de mare.

Practic, este mai ușor să trimiți o persoană în spațiu decât să ajungi pe fundul oceanului! De fapt, oamenii de știință știu mai multe despre suprafața Lunii decât despre fundul oceanului.

 

De ce este important să exploram oceanul?

 

De ce este atât de important să explorăm oceanul și să aflăm tot ce putem despre imensul său ecosistem?

 

Echilibrul global

 

Din păcate, în zilele noastre, oceanul se confruntă cu niște probleme serioase care îi compromit echilibrul și pe cel al întregii planete. Una dintre principalele amenințări la adresa echilibrului său este poluarea oceanelor prin scurgerile de petrol, gunoiul și instalațiile de producție necorespunzătoare.

Oceanul nu este doar cel mai mare ecosistem de pe Pământ, ci generează și peste jumătate din oxigenul pe care îl respirăm pe planetă prin intermediul unor plante minuscule care trăiesc la suprafața sa (fitoplancton) și are un impact asupra climei la scară globală.

Prin urmare, protejarea oceanului este una dintre cele mai mari acțiuni pe care le putem întreprinde pentru a reduce efectele schimbărilor climatice. Și, cu cât știm mai multe despre el, cu atât putem deveni mai eficienți în protejarea sănătății sale și a planetei.

 

Viața animală și vegetală

 

Oceanografia biologică studiază viața în mediile marine. Ecosistemele reprezintă adesea un echilibru delicat, iar a ști mai multe despre vietatile oceanului este esențial dacă dorim să le protejăm viața.

Cercetarea ne poate ajuta să gestionăm mai bine impactul societății moderne asupra celor mai importante ecosisteme de pe Pământ, cu politici și reglementări mai bune.

 

Efecte asupra sănătății umane

 

A ști mai multe despre ocean va ajuta, de asemenea, la aprofundarea cunoștințelor noastre despre relația strânsă pe care oamenii o au cu acesta. Înțelegând mai bine dinamica acestui vast univers subacvatic, vom putea îmbunătăți modul în care ne raportăm la el și vom putea aprecia importanța lui în viața noastră: pentru sănătatea noastră și a planetei, dar și pentru sectoarele economiei, transporturilor și recreării.

 

Descopera si

 

Raul Amazon cel mai lung rau al planetei?

 

Şanţul din Groapa Marianelor este la 11 km adâncime:ce se afla in interiorul lui?