Dezastrul feroviar de la Ciurea, cunoscut în România sub numele de catastrofa de la Ciurea, a avut loc la 13 ianuarie 1917, în timpul Primului Război Mondial. S-a produs la gara Ciurea, în județul Iași, stație cu buclă de trecere, situată exact pe bucata de cale ferată care duce de la municipiul Iași la Bârlad. Nu a existat nicio investigație oficială și nu se cunoaște cauza exactă a accidentului. Numărul persoanelor decedate, de asemenea este incert, majoritatea surselor indicând între opt sute și o mie de persoane decedate. Cu aceste estimări, dezastrul feroviar de la Ciurea este unul dintre cele mai grave accidente feroviare din istoria lumii, din punct de vedere al numărului de victime.

Cum s-a produs defapt Accidentul feroviar de la Ciurea

Trenul E-1, supranumit „Curierul”, format din 26 de vagoane, a plecat vineri, , din Galați, spre Iași. Întârziase cu câteva ore, deoarece stația fusese bombardată de avioane germane, iar locomotiva sa fusese lovită de bombe și trebuia înlocuită. În tren se aflau munteni, care s-au simțit amenințați de bombele germane căzute în Galațiul din apropiere, precum și de ocuparea Brăilei de către armata germană. Lor li s-au alăturat în tren studenți și soldați aflați în concediu. Pe lângă români, printre pasagerii trenului se numărau ofițeri și militari ruși, precum și membri ai misiunii militare franceze. Trenul a devenit rapid supraaglomerat și mai multe vagoane au fost adăugate pe măsură ce trenul a continuat de-a lungul traseului său, trenul așteptând uneori ore întregi, în timp ce sute de călători încercau să găsească spațiu.

Condițiile de călătorie erau groaznice: vagoanele, multe dintre ele, iluminate de lămpi cu gaz, erau reci; ferestrele nu aveau sticlă, ci scânduri care nu puteau împiedica aerul rece. Călătorii care stăteau pe acoperișurile vagoanelor au murit din cauza temperaturilor scăzute. „Spre uimirea si teroarea noastră, un bărbat și baiatul sau de 10 ani au fost doborâți de pe vagon înghețați. Alte umbre care se clătinau, întărite de frig, povesteau că, la unele curbe, mulți oameni – bărbați și femei – fuseseră aruncați din tren. ”, a scris Yvonne Blondel.

Trenul s-a oprit peste noapte la Bârlad după ce zăpadă abundentă blocase linia de cale ferata, în ciuda eforturilor soldaților și feroviarilor de a o degaja. A doua zi, pe 12 ianuarie, convoiul a continuat spre Iasi, parcurgând 120 km. A ajuns la Ciurea în jurul orei unu a doua zi dimineață, când s-a produs accidentul.

Catastrofa feroviara de la Ciurea Foto

Catastrofa de la Ciurea - 1917

După ultima oprire la Bârnova, trenul a ajuns în gara Ciurea, la doar câțiva kilometri de Iași. Când membrii echipajului au încercat să reducă viteza, și-au dat seama că frânele, deși au fost verificate în stația Bălteni, nu funcționează. Potrivit ziarului „Mișcarea”, sistemul de frână cu aer comprimat a funcționat doar pentru primele două vagoane, supapa fiind închisă accidental la al treilea vagon. Trenul a deraiat și s-a ciocnit cu o locomotivă care stătea pe altă linie. Acul vitezometrului de la locomotiva trenului a ramas blocat la 95 km/h, - viteza probabilă a trenului în momentul in care s-a produs accidentul. Un supraviețuitor al dezastrului de la Ciurea a comentat: „Am simțit exact cum trenul a deraiat de pe șine ca un colos imens de fier și oțel, trăgându-și toți călătorii care se aflau in tren spre mutilare sau în marea călătorie spre moarte... Initial am avut senzația că am fost catapultat în fundul unei gropi, o ploaie de obiecte zburand în jurul corpului meu... Cât a durat aceasta teroare? Câteva minute, dar mie mi s-a părut ca nu se mai termina odata”.

Primind semnale transmise de inginerii locomotivelor afectate, angajații Gării Ciurea au activat un comutator pentru ca trenul să intre pe linia 2 și să evite coliziunea cu vagoanele pline cu gudron care erau oprite pe linia 1. Din cauza vitezei mari și a unghiului ascuțit, totuși, doar locomotiva și un vagon au reușit să intre pe linia 2; toate celelalte vagoane, cu excepția a două, au deraiat. Se pare că cel puțin unul dintre vagoane s-a ciocnit de niște rezervoare de combustibil, declanșând o explozie și un incendiu uriaș. Trenul a ars în mai puțin de două ore. Yvonne Blondel a fost salvată de doi militari ai misiunii militare franceze, care au scos-o din resturile de epava de tren exact când hainele îi ardeau. Alți pasageri au murit în incendiu sau au fost uciși în urma impactului deraierii.

Cei care călătoreau pe acoperișurile vagoanelor au fost fie aruncați sub vagoane și zdrobiți, fie aruncați în zăpadă. Același supraviețuitor francez descrie scenele tragediei, inclusiv apariția hotilor, care i-au jefuit pe călători. La scurt timp au sosit echipe de salvatori – militari ai depozitului de muniții de lângă gară, feroviari, două companii de militari români și două companii de militari ruși. Supraviețuitorii au fost transportați la gara Iași, unde li s-a acordat primul ajutor.

O multime de intrebari ramase fara raspuns cu privire la catastrofa

Lipsa de informații cu privire la accident se datorează în primul rând situației excepționale în care se afla statul român la momentul respectiv. Sursele primare de informații sunt limitate la mărturiile supraviețuitorilor, memoriile, presa și publicațiile interbelice care au abordat problema.

De asemenea, s-au pus îndoieli în privința faptului că fotografia accidentului vehiculată de mass-media era autentică și înfățișa deraierea efectivă de la Ciurea. In imagini nu se arată nicio urmă de zăpadă, deși două memorii distincte menționează că pasagerii au supraviețuit deoarece au fost aruncați din tren pe malurile de zăpadă. Prin urmare, această fotografie lansata in presa era posibil sa nu fie datată corect. Este posibil ca fotografia să fi fost făcută cu una dintre aceste alte ocazii.

Reacțiile dupa Catastrofa feroviara de la Ciurea

La fața locului au sosit în primele ore de la accident mai mulți oficiali – Dimitrie Greceanu, ministrul Lucrărilor Publice, procurorul general, prefectul de Iași, dar și agenți de securitate care au început să interogheze martorii. Până dimineață, vestea accidentului se răspândise în tot orașul. Lumina zilei a scos la iveală amploarea tragediei: „Trecând prin Ciurea am privit dezastrul: vagoane zdrobite, arse și echipe de muncitori au scos mai mulți morți de sub epavă. În spatele gării morții erau aliniați pe patru rânduri... câteva sute. Cu ochii scoși, capetele rupte, brațele desprinse, mâinile, picioarele, boghiuri arse. Femei, ofițeri, soldați...". Altul notează: „Un şir întreg de vagoane arse, nici măcar cu scheletul lor metalic, înmuiate ca ceara de focul care le mistuia... în jurul gării totul părea ruine”.

Sute de cadavre au fost găsite printre rămășițele metalice răsucite ale vagoanelor. Victimele au fost așezate lângă stație și au fost făcute nenumărate apeluri către oameni pentru a le ajuta să le identifice. Foarte puține dintre victimele accidentului de la Ciurea au fost identificate vreodată. Aceștia au fost îngropați în gropi comune de pe câmpul din spatele gării Ciurea. În următoarele zile, au fost anunțate liste provizorii cu numele morților identificați. În curând au început să se răspândească zvonuri: au existat discuții despre averi distruse în incendiu sau jefuite de hoți, bilanțul morților a fost amplificat, iar nume celebre au fost adăugate în mod fraudulos pe listele victimelor. În Muntenia ocupată de germani, un memorialist a scris despre relatările accidentulu notand „moartea lui Take Ionescu, Cantacuzino (ministrul Justiției), Costinescu (ministrul Finanțelor)”.

Astăzi, singurul memorial al dezastrului este o cruce ridicată de Vasile Cantacuzino, fiul eminentului jurist și om politic Matei B. Cantacuzino.

Cele mai mari dezastre feroviare din lume

Iată cele mai mari catastrofe feroviare din lume din perioada 1830-1930 dupa numarul de victime

* Ciurea, România, 13 ianuarie 1917, deraiere de tren și ciocnire în gară: 600-1000 de morți

* Saint Michel de Maurienne, Franța, 12 decembrie 1917, deraiere de pe linie: 540 de morți

* El Virillo, Costa Rica, 14 martie 1926, prabusire de pod: 248 de morți

* Gretna Green, Scoția, 22 mai 1915, coliziune cu alt tren: 227 de morți

* Beloeil, Canada, 29 iunie 1864, prabusire de pod: 99 de morți

* New York, SUA, 1 noiembrie 1918, deraiere de pe linie: 93 de morți

* Ashtabula, Ohio, SUA, 29 decembrie 1876, prăbușirea podului: 92 de morți

* Niigata, Japonia, 3 februarie 1922, avalanșă: 87 de morți

* Hammond, Indiana, SUA, 22 iunie 1918, coliziune cu alt tren: 86 de morți

* Chatsworth, Illinois, SUA, 11 august 1887, prăbușirea podului: 84 de morți.

Descopera si

Dezastrul de la Bucerdea-Cel mai grav accident feroviar din Judetul Alba

Accidentul de la mina de aur din Certej Romania

Accidentul de la Cernobîl și consecințele sale