Iancu Berilă a fost unul dintre cei mai notorii criminali din România secolului 20. Crimele lui Berila au avut loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar deseori victimele sale erau brutari. Iancu Berilă ar fi comis cel puţin 20 de crime dintre care multe recunoscute.

În anul 1936, Andrei Berilă ajunge in Galaţi, unde imediat se angajează la o brutărie pentru a invata în tainele meseriei. Brutăria unde se angajase initial Berila aparţinea familiei Mandanis şi se afla pe strada Dogăriei. Andrei Berilă, zis Olteanu, deşi avea doar 39 de ani, ascundea o viaţă plină de infractiuni.

„Rămas fara tată de cand era copil mai exact la 6 ani, abandonat pe drumuri, fără pământ si fara macar o casă, a plecat la Bucureşti pe jos, tocmai din Judetul Olt, cu gandul de a face comert. Tragedia oltenilor comercianţi ambulanţi era foarte cunoscuta, după cum scria presa atunci. Între timp, Berilă a căpătat patima bauturii şi, pe fondul acesteia, a comis infractiunile de mai târziu, începându-şi cariera ca hot de case şi tâlhar de la 17 ani, când a fost condamnat prima data la închisoare. Fuseseră emise foarte multe mandate de arestare pe numele lui. Unele de la Craiova, altele de la Bucureşti”, potrivit Marius Mitrof, consilierul Direcţiei Judeţeană pentru Cultură Galaţi.

poza veche cu Iancu Berila

Foto din Arhiva cu Iancu Berila

Jafuri pregatite minutios de Iancu Berila

Berilă îşi cauta victimele şi le gaseste. Pe strada Dogăriei, funcţiona o mica brutărie care aparţinea soţilor Mandanis, greci fiind dupa nume, care făceau pâine pentru familiile de muncitori de prin zonă.

„În casă locuiau Mandanis cu nevasta Paraschiva, precum şi angajatii lor Iosef Fechete, Dănilă Bota şi copilul Filip Luchianov. Pe uşa brutăriei intră intr-o zi un individ care îţi transmitea instant frică. A întrebat foarte politicos pe cei care lucrau la pâine, sau poate chiar pe vânzătorul de la tejghea, unde e patronul brutariei pentru că vrea să vorbească cu el. Mirosul de pâine coaptă în cuptor plutea peste tot în brutărie. Pâinea era rotundă, cu miezul aburind care potolea foamea locuitorilor din zona. Mihail Mandanis, patronul, se apropie de oltenaul Berilă şi îl întrebă ce doreşte. Acesta îi spuse că a auzit că are nevoie de angajati şi pentru că şi el are nevoie de bani şi pentru că a mai lucrat la brutării, a venit să lucreze pentru el. Numai că nefiind din localitate si a solicitat sa fie lasat in gazda”, spune Marius Mitrof.

Mandanis a fost din prima de acord şi după ce au stabilit condiţiile, Berilă a fost angajat. Numai că patronul nu ştia cu adevarat scopul pentru care a venit Berilă în casa lui. Se pare că Berilă se angajase la brutărie pentru a cunoaşte casa, obiceiurile din casa în care avea să dea jaful. În ziua când el s-a hotărât să dea lovitura, aceasta trebuia făcută astfel încât să poată să de faca nevazut foarte repede. Fie cu trenul, gara fiind relativ aproape, fie cu un vas, portul fiind, de asemenea si el aproape, chiar si cu o maşină într-o localitate apropiată, poate chiar la Brăila.

Iancu Berila foto

29 octombrie 1936

Mandanis se pregatea să închidă seara brutăria, cu gândul că a doua zi dis de diineata, trebuie să o ia de la capăt. În tot acest timp, Berilă continua sa consume mult alcool ca sa isi faca curaj pentru jaful pe care urmează să o dea în casa patronului. Aflase obiceiurile lor, ştia unde sunt ţinuţi banii din incasari, dar nu ştia totusi unde îşi ţine economiile Mandanis. Grecul era foarte prevăzător.

„Noaptea fiind singurul care nu dormea in casă Berilă căuta să gaseasca unde sunt ascunsi banii. Trezeşte unii angajati şi, fără să stea pe ganduri , le ucide. Zgomotul produs in timpul faptei îl trezeşte şi pe copilul Filip. Acesta vine să vadă ce se intampla si nebănuind nici o clipă că aceea va fi cea din urmă clipa din viaţa sa. Bestia loveşte repede copilul şi se creaza o luptă pentru supravieţuire printre cadavrele celor trei angajati care zaceau pe jos. Copilul cade la podea, în timp ce Berila continuă să îl lovească cu picioarele. Poate că şi murise în urma unor lovituri. Dar siguranţa morţii însă o are, numai după ce, cu un sifon, sfărâmă capul copilului. Deabia atunci duce mai departe seria crimelor.

O omoara pe Paraschiva Mandanis şi apoi, îl ia şi pe Mihail Mandanis sub amenintarea cutitului şi după ce îi arată cadavrele, Berilă îl ameninţă că dacă nu ii va da toti banii, il va ucide si pe el. Oricum, Mandanis ştia că chiar daca scoate banii, ori nu îi scoate, il va ucide oricum si pe el. Când urmatoarea dimineaţa a trezit lumea la munca, lumea deja vorbea de odioasa crimă. Berilă a plecat de acolo cu doar 500 de lei, un ceas şi haine furate de la victime. Atât a costat pentru el viaţa a şase oameni. A plecat in Brăila, oraş pe care îl cunoştea de înainte de a se oprii la Galaţi. Aici a fost repede capturat de comisarul Ceapă şi trimis inapoi la Galaţi”, spune Marius Mitrof.

Condamnarea lui Iancu Berila

În 16 ianuarie 1937, ordonanţa care punea sub acuzare pe Andrei Berilă, se judecă în Camera de punere sub acuzare. Dosarul cuprindea, 120 de foi şi fusese înaintat de Parchet Camerei de punere sub acuzare. Pe 26 octombrie 1937 a fost ultimul act al celui mai fioros asasinat cunoscut de până atunci. Andrei Berilă zis Olteanu, care a luat viaţa soţilor Paraschiva şi Mihail Mandanis, Iosef Fechete, Dănilă Bota, N. Manolescu şi Filip Luchianov, a fost condamnat dupa proces la muncă silnică pe viaţă.

O asistenţă neobişnuită la acea vreme a ţinut să fie prezentă la acest proces. Ordinea a fost restabilită cu greu de oamenii legii permiţându-se intrarea doar cu tichete speciale. La ora 12 00 lumea aştepta la Palatul de Justiţie de pe str Domnească, apariţia lui Andrei Berilă. Acesta este introdus în Camera de juraţi pe poarta dinspre strada Victor Macri, strada Universităţii. Apariţia lui stârneşte curiozitate si nervi în rândurile numeroşilor oameni. Procesul era pe cale sa se amâne deoarece lipsea un jurat. A fost găsit după doarcâteva minute şi procesul a putut să îşi ţină cursul firesc .

După interogarea martorilor, preşedintele Curţii de juraţi, dă cuvântul lui Berilă. “Am omorât fiindcă eram sub influenta alcoolului” a declarat Berilă. Mai departe, a declarat cum a ucis, cum a fugit la Brăila, ce a făcut cu cei 500 de lei luaţi din poşeta lui Paraschiva Mandanis, ce a făcut cu ceasul de aur furat.

Procurorul Vidraşcu a dezvoltat un rechizitoriu foarte aspru, căutând să spulbere repede eventualele argumente ale apărării în sensul că Berilă ar fi fost dement sau alcoolic. Mai arăta Procurorul si că faptele lui Berilă sunt mult mai grave, iar munca silnică toata viata fiind o pedeapsă destul de uşoară. Apărarea a încercat să demonteze rechizitoriul dar nu au avut succes. Nici nu avea cu ce, probele pe care le aveau în favoarea lui Berilă fiind aproape inexistente. După o foarte scurtă deliberare verdictul a fost destul de clar: Andrei Berilă, originar din judeţul Olt, a fost condamnat totusi la muncă silnică pe viaţă, 1 leu despăgubiri civile şi 1200 lei despăgubiri cheltuieli de judecata.

O presupusa fotografie cu Iancu Berila incatusat

Condamnat la muncă silnică pe viaţă Iancu Berila, evadează printr-un canal

În urma cererii de la Parchetului General al Curţii de Apel din Bucureşti, Parchetul a încuviinţat mutarea fiorosului ucigaş in Bucureşti. Criminalul a fost transportat cu pază foarte puternică cu un vagon tip duba. Deşi a fost capturat şi condamnat la muncă silnică toata viata lui, Berilă a reuşit totusi să evadeze. În 1942, cand se afla la închisoarea de maxima siguranta din Aiud, de unde încercase să evadeze în 1941, prin săparea unui tunel. Tentativa lui Berila de evadare a fost descoperită pe 10 ianuarie 1942, cu ocazia efectuării unei inspecţii de rutina de catre gardieni. Se pare că Berilă a reuşit, totuşi să evadeze. Era timpul în care pe urmele sale pornea si celebrul comisar Eugen Alimănescu, zis şi “Comisarul de Fier”, alături de tinerii săi recruţi din organizaţia “Fulger”.

„La scurt timp după ce a inceput ancheta, comisarul Alimănescu dă in sfarsit de urma criminalului. Berilă se angajase tot ca ucenic la un brutar din apropierea orasului Slatinei şi urma, probabil, să săvârşească o nouă infractiune. Ajutat de doi agenţi, comisarul reuşeşte să-l captureze pe uriaşul Berilă în timp ce dormea in pat. Era anul 1947. Asupra sa a fost descoperit chiar şi cuţitul pregătit pentru următoare lui victimă, chiar patronul care îl angajase. Trimis din nou la munca, Berilă nu a mai avut o a doua şansă de evadare, căci se stingea din viaţă în urma muncii silnice la care a fost pus”, relateaza Marius Mitrof in finalul povestii despre Berilă, ucigaşul brutarilor.

Descopera si

Ioan Sarca criminalul notoriu care a ucis cu sadism peste 20 de copii

Crimele tulburătoare ale lui Ion Rimaru