Oamenii s-au întrebat adesea ce face exact un criminal. Este natură sau hrănire: ereditate sau creștere? Acest caz al lui Ion Rimaru, supranumit Vampirul Bucureștiului și Omul Lup, poate dezvălui că de fapt sunt ambele. Interesant este că atât Ion, cât și tatăl său, Florea Rimaru, au fost criminali în serie extrem de brutali la vremea lor.

”Am lovit o altă femeie. De câteva ori, fără să pot preciza câte lovituri am dat probabil două-trei lovituri, apoi am luat-o, târând-o în curtea unei case, unde am găsit poarta deschisă. Am așezat-o pe beton, am dezbrăcat-o, rupându-i hainele sau tăiându-le cu un cuțit, apoi am violat-o. În timpul actului sexual, am mușcat pieptul femeii.”

Crima animală a lui Ion Rimaru din 1970-1971 în România a fost atât de notorie încât omonimi nevinovați și-au modificat legal numele de familie, mai degrabă decât să aibă vreo asociere cu Rimaru. Bucureștiul era în alertă maximă în acel an când așa-zisul Vampir al Bucureștiului,ucigasul blondelor era în libertate. Numărul final al lui Rimaru a intrat în cifre duble, cu patru crime din nenumăratele atacuri asupra femeilor. De fiecare dată, metoda lui a fost identică și brutală dusa până la extrem. Ion a folosit un topor și o tijă de metal pentru a mutila femeile. Musca bucati din carnea victimele în mod repetat, iar autoritățile cred că a mâncat si parti din victime. Unele victime care au supraviețuit au mărturisit și că Ion le-a făcut găuri și le-a băut sângele.

Semințele răului a le lui Florea Rimaru tatal lui Ion Rimaru

Nimeni nu știa că tatăl lui Ion, Florea Rimaru, a comis patru crime în 1944, cu doi ani înainte ca Ion să se nască în octombrie 1946. Toate crimele s-au petrecut pe vreme furtunoasă la apartamentele de la parter ale victimelor. De asemenea, toți fuseseră loviți în cap cu o armă contondente. După cum veți vedea, detaliile acestor cazuri se vor potrivi îndeaproape cu crimele lui Ion Rimaru. Florea a lăsat în urmă pantofi și amprente la locul crimei sale, însă autoritățile nu l-au prins niciodată. Acele probe aveau să dezvăluie ulterior vinovăția lui, dar nu până când nu va fi prea târziu pentru a-l pedepsi.

Tatăl lui Ion a sădit semințele pentru brutalitatea copilului său la începutul vieții lui Ion. Fiind cel mai mare copil, Ion a asistat zilnic la abuzul tatălui său asupra mamei sale. Florea Rimaru a plecat în cele din urmă și s-a mutat la București, dar a lăsat în urmă un inadaptat furios care a curtat necazuri.

Înainte de a fi condamnat pentru furt calificat când avea 18 ani, Ion își făcuse deja o reputație. Forțat să repete clasa a IX-a, s-a descoperit că avea o relație sexuală în curs de desfășurare cu fiica minoră a profesorului său. În ciuda tuturor acestor lucruri, Ion și-a promovat educația formală și a obținut note de trecere.

În 1966, o notă de 5,33 din zece era suficient de bună pentru a-l vedea pe Ion să-și asigure un loc la Facultatea de Medicină Veterinară. Unul dintre profesorii de acolo a observat că Ion era timid și semianalfabet, cu un vocabular limitat și puține interese. Acestea sunt fapte care ar putea explica de ce a trebuit să repete al doilea și al treilea an de studii. Colegii de cameră au observat, de asemenea, că avea tendința de a se comporta ciudat și au preferat să-l ignore ori de câte ori era posibil. Potrivit unui alt student, Rimaru a optat să patruleze într-o noapte dormitorul unei femei, în loc să doarmă. Pe lângă aceste comportamente bizare, la un an de la intrarea la universitate, medicii l-au diagnosticat pe Ion cu spasme esofagiene – un sindrom nervos reactiv – și alte probleme psihice.

Măcelarul din București

În cele câteva luni de pe ambele părți ale Crăciunului anului 1970, un val de crime bizar a șocat orașul București. La acea vreme, nimeni nu știa cine se aventura noaptea târziu cu un topor, o bară de fier, un ciocan și un cuțit pentru a viza personalul singuratic al restaurantului în drum spre casă de la serviciu. Toate aceste atacuri au avut loc la primele ore ale dimineții. De fiecare dată, vremea era extremă. Acest lucru a fost paralel cu crimele tatălui lui Ion. Nopțile blânde și calme păreau să țină criminalii la distanță.

Ca urmare directă a acestor atacuri, femeile din București se temeau pentru vieți. Ei ieșeau abia după ora 21, în compania însoțitorilor, fie în grupuri mari de femei, fie în compania unui bărbat de încredere. Lipsa detaliilor emise de ofițerii anchetatori nu a ajutat la atenuarea vreunei temeri. În orice caz, reținerea informațiilor cruciale a acționat doar ca un combustibil care a stârnit imaginații sălbatice.

Abia după ce Ion a comis mai multe infracțiuni și-au dat seama polițiștii că sunt opera aceluiași individ. Ancheta a durat un an, iar supraviețuitorii au ajutat la arestarea lui Rimaru în mai 1971. Fiind doar unul dintre cei 2500 de suspecți estimați intervievați, factorul decisiv în arestarea sa a fost o fișă de diagnostic medical pe care anchetatorii au găsit-o la locul crimei.

Poliția Găsește Măcelarul din București dupa ce au declansat Operatiunea Vulturul

Foto cu Ion Rimaru

Foto Ion Rimaru in arest

Pe 4 martie 1971, șase medici au ajuns toți la concluzia că Ion suferea de crize periodice de epilepsie. Sub trupul brutalizat al Mihaelei Ursu a fost descoperit un bilet al unuia dintre medici, Octavian Ieniste. Între degetele ei era strânsă o șuviță de păr de care au avut nevoie anchetatorii pentru a-l identifica pe bărbatul responsabil. Cu toate acestea, această identificare a venit prea târziu pentru a preveni atacuri suplimentare. Rimaru nu a mai vizat chelnerițe. Era dispus și mai mult decât capabil să vizeze orice femeie, fie că erau singure sau nu.

Domnia terorii lui Rimaru a luat sfârșit atunci când poliția care investiga nota medicală se afla în mijlocul unui proces de eliminare pentru toți pacienții acelui doctor. Rimaru nu era în camera lui de cămin când a sosit poliția, dar au intrat și au percheziționat localul. În timpul acestei căutări, Rimaru s-a întors cu arsenalul său de arme într-o pungă. Ancheta criminalistică a potrivit părul de la locul crimei cu cel al lui Ion. Prin urmare, au avut un caz închis.

Crimele unui nebun

Poliția l-a acuzat pe Rimaru de 23 de infracțiuni violente. Cele mai rele dintre acestea au inclus:

1970
8 aprilie 1970 – Uciderea premeditată a Elenei Oprea. Un vecin a întrerupt atacul și l-a obligat să fugă. De data aceasta nu a avut loc nici un viol.
1 iunie 1970 – Rimaru a bătut-o pe Florica Marcu în stare de inconștiență în fața casei ei. A dus-o la cimitirul Sfânta Vineri unde a împins-o de un gard, a violat-o și a înjunghiat-o. Ion a băut ceva din sângele ei. Un șofer de camion i-a salvat viața.
19 iulie 1970 – Olga Bărăitaru a devenit a treia victimă a lui Rimaru după ce acesta a violat-o. În timpul atentatei, ea a suferit și răni grave în urma unui furt calificat.

1971
15 februarie 1971 – La fel ca și Olga, Gheorghita Sfetcu a avut norocul să supraviețuiască atacului lui Ion.
17 februarie 1971 – la 48 de ore după ce Gheorghita a supraviețuit cu puțin timp unui atac, Rimaru a lovit din nou. Elisabeta Florea a scăpat și ea cu viața.
4 martie 1971 – Fănica Ilie s-a trezit în locul nepotrivit la momentul nepotrivit cu bărbatul nepotrivit și a plătit prețul suprem.
8 aprilie 1971 - Aceasta este poate cea mai sadica dintre toate crimele sale de până acum. Nefericita Gheorghita Popa a suferit 48 de înjunghiuri la cap, piept și membre. Ulterior, i-a călcat în picioare coastele și i-a mușcat cadavrul.

1 mai 1971 – Stana Saracin a reusit sa se apere de o agresiune sexuala.
4/5 mai 1971 – Rimaru a violat-o și ucis-o pe Mihaela Ursu. Cineva l-a întrerupt în mijlocul acestei crime și a reușit să scape. Cu toate acestea, pofta de sânge a fost nesatisfăcută, așa că a plecat la vânătoare. Două ore mai târziu, a reușit să o găsească pe Maria Iordache și i-a provocat un asalt groaznic. În ciuda faptului că a fost lovită în mod repetat cu o bară de fier, ea a reușit cumva să scape din ghearele lui, forțându-l pe Rimaru să scape instrumentul contondent.
6/7 mai 1971 – Rimaru a încercat să adauge încă două crime la catalogul său de crime oribile. Atât Viorica Tatu, cât și Elena Buluci au supraviețuit întâlnirilor cu Rimaru.

Arestarea lui Rimaru

Anchetatorii au inițiat Operațiunea Vulture și au reușit să apeleze la serviciile a 6.000 de membri ai forțelor de ordine, 100 de mașini, 40 de motociclete și diverși membri ai publicului din multe domenii ale vieții. Chiar și cu această rețea impresionantă care străbătea străzile Bucureștiului, Rimaru a reușit să mai comită o crimă și zeci de atacuri frenetice înainte de a fi prins în sfârșit.

Odată ce a fost arestat, Rimaru și-a luat dreptul de a păstra tăcerea... la propriu. În arest, nu a făcut altceva decât să privească în spațiu fără nicio emoție aparentă. Acesta era departe de sadicul feroce și crud care speriase un întreg oraș fără pricepere timp de aproape un an întreg. Femeile, mai ales, au început să se simtă puțin mai în siguranță cu Rimaru în siguranță după gratii. Amenințarea de a fi atacat sau mutilat în viață, sau bătut și violat după moarte de un nebun misogin a însemnat că viața urbană ar putea începe să revină la normal.

Deoarece nu a oferit nicio informație suplimentară, poliția a pus la cale o strategie de a plasa un ofițer sub acoperire cu el pentru a-i recunoaște o mărturisire. Ofițerul sub acoperire s-a pozat în hoț și a reușit să obțină o mărturisire pentru peste 20 de infracțiuni violente după două luni de muncă minuțioasă. Cu toate acestea, ei l-au acuzat pe Rimaru doar de trei crime.

Pledând nebunie
La început, Rimaru a încercat să convingă autoritățile că nu este responsabil pe motiv de nebunie. El a susținut că nu și-a dat seama că femeile implicate vor suferi sau vor muri. Cu toate acestea, el a recunoscut de fapt acuzațiile. Poliția i-a cerut să viziteze scenele crimelor sale atroce. În plus, martorii supraviețuitori participau la rânduri și tremurau vizibil când intrau în contact vizual cu Ion.

În general, autoritățile au concluzionat că comentariile făcute de propriul său tată, Florea, au avut un rol important în transformarea din copil nevinovat într-un monstru nebun. Este posibil ca Florea să l-a antrenat sau consiliat pe Ion, dar nu există dovezi în acest sens. În timp ce prima vânătoare de oameni avea loc pentru Ion, polițiștii l-au arestat de trei ori pe Florea. Cu toate acestea, aceasta a fost în legătură cu crimele lui Ion, mai degrabă decât cu ale sale. De fiecare dată însă, l-au eliberat pentru că legea română nu permitea membrilor apropiați ai familiei să depună mărturie unul împotriva celuilalt.

Procesul lui Ion Rimaru s-a bazat în mare parte pe apărarea împotriva nebuniei. Atenția publicului față de proces a fost imensă, iar procedurile au luat o întorsătură dramatică când Rimaru a pledat nebunie. Deși Rimaru credea că a convins oficialii de instabilitatea sa psihică, un raport spunea contrariul. Boala mintală nu i-a întunecat judecata lui Rimaru și a știut tot timpul ce face. Rimaru și-a schimbat pledoaria și, ulterior, a refuzat să răspundă la orice întrebări din acel moment.

Vinovat în instanța de judecată

Ion Ramaru arestat

Ion Rimaru incatusat cu greu pentru a fi dus spre executie

Judecătorul l-a condamnat la moarte prin împușcare pe Ion Rimaru și toate contestațiile sale au eșuat. Așa că, la 23 octombrie 1971, ofițerii l-au dus pe Ion la locul său de executare. Trei dintre ofițeri au fost nevoiți să-l mute fizic. După ce l-au legat de rug, Rimaru a încercat să-și muște propriile haine. S-a răsucit în jurul stâlpului într-un efort zadarnic de a evita pedeapsa. Rimaru l-a implorat ca propriul său tată să vină să asista la execuție, în timp ce a spus: „El a fost singurul vinovat”. Plutonul de execuție a executat sentința. Ion Rimaru zace in cimitirul orasului intr-un mormant nemarcat.

În mod ciudat, la exact un an la o zi după execuția lui Ion Rimaru, Florea Rimaru a „căzut” oficial dintr-un tren. Alte surse românești spun însă că „securitatea” l-a împins afară. Florea a murit în acea zi. Testele criminalistice ulterioare au determinat că mărimea pantofilor, amprentele și înălțimea lui se potriveau cu dovezile și mărturiile de la crimele în serie din 1944”

”Dr. Butoi, psihologul, teoretizează că o genă care predispune la crime violente s-a transmis de la tată la fiu, crimele s-au petrecut în împrejurări remarcabil de asemănătoare” ( Ion Rimaru).

Descopera si

Cele mai misterioase 6 crime nerezolvate

Cine a fost Jack Spintecătorul?