Distribuie

Cele mai noi

Descopera Lumea

© Toate drepturile rezervate Descopera Lumea 2022-2023

În 1989 majoritatea statelor din estul Europei aveau să scape din ghearele comunist – în urma unor ample procese de reformare în Ungaria şi Polonia si printr-o ,,revoluţie de catifea” în Cehoslovacia, prin înlăturarea paşnică  a liderilor comunişti (lovituri de stat) în Bulgaria şi RDG sau printr-o revoluţie foarte sângeroasă în România. Revoluţia Romana din decembrie 1989 a fost declanşată în vederea prăbuşirii regimului lui dictaorului Nicolae Ceauşescu şi înlocuirea lui cu un regim socialist reformat, după modelul lui Gorbaciov.

Cronologia revolutiei romane din Decembrie 1989-Ce sa intamplat zi de zi

14 decembrie 1989

La Iaşi, organizaţia „Frontul Popular Român” încearcă să organizeze o adunare mare în Piaţa Unirii, pentru a protesta împotriva regimului comunist şi a condiţiilor grele de viaţă . Intervenţia rapida a autorităţilor şi forţelor de ordine, care au blocat zona şi au arestat liderii organizatiei, a făcut ca acţiunea să eşueze.

15 decembrie 1989

La Timişoara, în Piaţa Maria, enoriaşi ai Bisericii Reformate protestează împotriva deciziei de evacuare din locuinţa proprie şi parohie a pastorului László Tökés. Spre miezul nopţii majoritatea manifestanţilor care protestau in zona au fost împrăştiaţi de organele de Securitate.

16 decembrie 1989

La Timişoara, încă din zorii zilei, enoriaşii lui Laszlo Tökés revin în faţa locuinţei acestuia pe strada Timotei Cipariu. Curând lor li se alătură tot mai mulţi locuitori ai Timişoarei. Demonstraţia capătă accente împotriva regimului totalitar Ceausist. Se scandează lozinci precum „Jos Ceauşescu!”, „Libertate!”, „Dreptate!”, „Democraţie!”; se cântă imnul „Deşteaptă-te române”. Mulţimea se aduna într-un număr şi mai mare în Piaţa Maria, unde au loc ciocniri violente cu forţele de miliţie şi securitate şi multi manifestanţi sunt arestaţi. Protestatarii, în număr de câteva mii de persoane, se retrag în faţa Catedralei Mitropolitane din Piaţa Operei. Protestul s-a extins rapid, scandându-se „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!”

La Bucureşti, generalul de armata Iulian Vlad,, îi convoacă rapid pe toţi şefii de direcţii din subordine şi decide trimiterea unei grupe informativ-operative la Timişoara. Din echipă fac parte generalul Emil Macri – şeful Direcţiei a II-a (Contrainformaţii Economice), col. Filip Teodorescu – adj. al Direcţiei a III-a, lt.-col Dan Nicolici – şeful (Centrul de Informaţii şi Documentare), lt. col. Glăvan Gheorghe – şef serviciu informativ în USLA.

17 decembrie 1989

Pastorul László Tökés este evacuat fortat din locuinţă (ora 4:00). Dimineaţa devreme sosesc la Timişoara grupa operativă din DSS condusă de generalul Emil Macri. Generalul Vasile Milea, ministrul apărării, ordonă, pentru descurajarea miilor de manifestanti timişoreni, organizarea unei demonstraţii de forţă a unităţilor MApN prin centrul oraşului. Patru coloane compuse din peste 600 militari pornesc la ora 10:00 marşul prin centru oraşului, cu drapel şi fanfară. Mii de demonstranţi se îndreaptă spre centrul oraşului scandând lozinci anticeauşiste şi huiduind forţele de intimidare si de securitate.

La ora 13:30 ministrul apărării naţionale ordonă armatei să intervină în forţă si agresiv împotriva demonstranţilor timişoreni. Este atacat şi vandalizat, de către manifestanţi, sediul Comitetului Judeţean al PCR. Protestatarii au aruncat pe fereastră şi au dat foc documentelor partidului, şi altor simboluri ale regimului comunist. Este înălţat primul drapel cu gaură la mijloc din Tara.

La Bucureşti începe de urgenta la 16:30, şedinţa Consiliului Politic Executiv al PCR în vederea reprimării de către forţele MApN şi MI a demonstranţilor de la Timişoara.

La ora 16:38, soseşte la Timişoara Comandamentul special instituit de Nicolae Ceauşescu şi coordonat de Ion Coman – secretar al PCR pe probleme militare – însoţit de o grupă operativă formată din ofiţeri superiori din MApN .

Grupa operativă este condusă de general Ştefan Guşe, şeful Marelui Stat Major, din care mai fac parte generalii Victor Athanasie Stănculescu, Mihai Chiţac, Florea Cârneanu, Constantin Nuţă si şeful Inspectoratului General al Miliţiei, Gheorghe Diaconescu – procuror general adjunct. În jurul orelor 17:00, împotriva demonstranţilor sunt folosite tancuri cu apă şi gaze . Are loc o teleconferinţă cu toţi sefii primi secretari ai Comitetelor judeţene PCR, la care participă şi comandanţii tuturor garnizoanelor militare din tara.

Ceauşescu dă ordinul fara sa stea pe ganduri pentru deschiderea focului împotriva demonstranţilor. La ora 18:00, generalul Ştefan Guşe, şeful Marelui Stat Major şi prim-adjunct al ministrului apărării naţionale, preia conducerea forţelor  MapN. Începe să se tragă masiv în mulţime. Sunt construite baricade. Acţiunile violente se extind si protestele excaladeaza: sunt atacate obiective militare de către persoane care practic n-au nici o legătură cu manifestaţiile. La ora 18:45 Generalul Vasile Milea transmite ordinul „Radu cel Frumos” pentru judeţului Timiş, care presupunea „alarmă de luptă parţială”.

Eram la acea vreme niste manifestatii neasteptate si foarte violente, de o amploare foarte mare de la instalarea comnusmului lui Nicolae Ceausescu.

Prin urmare, toate efectivele militare,mai ales din Timisoara primesc armament şi muniţie de război.

18 decembrie 1989

Nicolae Ceauşescu îi convoacă la reşedinţa sa din strada Primăverii pe oamenii cheie ai conducerii de stat (generalul Marin Neagoe, seful Direcţiei a V-a de securitate şi gardă, generalul Vasile Milea, ministrul apărării, Tudor Postelnicu, ministrul de interne şi generalul Iulian Vlad,) şi obţine de la ei promisiunea că se va deschide focul asupra demonstranţilor.

Ceauşescu pleacă apoi la ora 9:30 pentru o vizită oficială de prietenie de 3 zile în Republica Islamică Iran si îi lasă la conducere tarii pe Elena Ceauşescu, Emil Bobu şi Manea Mănescu. La Timişoara s-a decretat legea martială, care interzice atunci populaţiei din oras să circule în grupuri mai mari de două persoane pentru a inabusii protestele. Sfidând interdicţiile, un grup de 30 de tineri au înaintat spre Catedrala Ortodoxă, fluturând drapele tricolore din care tăiaseră stema comunistă si care scandau in continoare impotriva comunismului si regimului. Alţi aproximativ 500 de manifestanţi li se alătură, cântând imnul “Deşteaptă-te române!”. S-a tras cu gloante de foc asupra lor, unii dintre ei au murit, alţii au fost răniţi grav. Generalul Mihai Chiţac a ordonat la ora 18:30 folosirea grenadelor cu substanţe toxice împotriva demonstranţilor care se aflau in faţa Catedralei din Timişoara.

În faţa Spitalului Judeţean, grupul numeros de cetăţeni care vrea să-şi recupereze morţii de prin oras este împrăştiat cu grenade si gaze lacrimogene la ora 19:15. La morga Spitalului Judeţean, la ora 23:00, sub comanda colonelului Ghircoiaş, începe „Operaţiunea Trandafirul”, de sustragere a cadavrelor 43 la numar şi transportarea lor la Crematoriul Cenuşa de la Bucureşti spre a fi arse.

19 decembrie 1989

În Timişoara, marea majoritate a fabricilor din oraş îşi încetează activitatea. Muncitorii din întreprinderile “6 Martie”, “Elba”, “Solventul” şi “Azur” declanşează chiar in interiorullor acţiuni de protest. Un angajat la Uzinele Mecanice din Timişoara porneşte sirenele aeriene. A fost semnalul pentru alti mii de timişoreni să iasă iar în stradă. Radu Bălan şi Ştefan Guşă au vizitat muncitorii din fabricile timişorene, dar au eşuat lamentabil în a-i determina să isi continue treaba. La presiunea muncitorilor, generalul Guşă le promite că Armata nu va mai trage în ei. Manifestanţii scandează fericiti „Armata e cu noi!”. Generalul Guşă ordonă trupelor să intre în cazărmi si sa nu mai traga nici un foc de arma. Pe străzile oraşului, militarii fraternizează cu revoluţionarii.

20 decembrie 1989

La Timişoara,aproximativ 100.000 de protestatari au ocupat Piata Operei (astăzi „Piata Victoriei”) şi au început să strige sloganuri anti-guvernamentale si anti comunsite: „Noi suntem poporul!”, „Armata e cu noi!”, „Nu vă fie frică, Ceauşescu pică!”. În foaierul Operei din Timişoara are loc, la ora 13, constituirea Frontului Democratic Român (FDR).

În clădirea Consiliului Judeţean, un Comitet Cetăţenesc redactează primele liste cu revendicări ale protestatarilor, printre care: destituirea lui Ceauşescu, dizolvarea guvernului, eliberarea arestaţilor, redarea către familii a trupurilor celor ucişi în zilele anterioare, informarea corectă asupra evenimentelor de la Timişoara si alegeri libere. Revendicările sunt înaintate primului-ministru Constantin Dăscălescu şi lui Emil Bobu, sosiţi la Timişoara (ora 14.30) din ordinul clar al Elenei Ceauşescu.

Miraculos sub presiunea mulţimii, o parte a revendicărilor sunt acceptate (au fost eliberaţi majoritatea deţinuţilor arestaţi zilele precedente), la celelalte se promite că va răspunde chiar Ceauşescu personal. Pe baza listelor revendicarilor, seara este elaborată Proclamaţia FDR, primul program al Revoluţiei Române. După-amiaza şi seara manifestaţiile iau iar amploare si se extind şi în alte localităţi din judeţul Timiş: Lugoj, Jimbolia, Sânnicolaul Mare, Deta etc

Reîntors din Iran Nicolae Ceauşescu ţine o teleconferinţă secretarii în care afirmă că situaţia din Timişoara se datorează intervenţiei străine SUA, URSS şi Ungariei. La ora 19:00 Nicolae Ceauşescu se adresează populaţiei, prin intermediul Televiziunii, şi condamnă ferm manifestaţiile din Timişoara. El aprobă decretul privind instituirea stării de necesitate mai intai pe întreg teritoriul judeţului Timiş, care intră în vigoare de la ora 23:00. Victor Stănculescu este numit comandant militar al Garnizoanei Timişoara.

Aproape de miezul nopţii, Nicolae Ceauşescu convoacă la sediul PCR din Bucureşti pe reprezentanţii ambasadei URSS pentru a le cere retragerea agenţilor sovietici din Timişoara.

În noaptea de 20 spre 21 decembrie muncitori din Slatina, Bals, Craiova, Calafat, Băileşti şi Caracal au fost îmbrăcaţi în uniforme de gărzi patriotice, înarmaţi cu bâte şi trimişi cu trenuri de calatori spre Timişoara spre a înăbuşi revolta. Ajunşi acolo şi înţelegând despre ce este vorba, aceştia au fraternizat cu timişorenii,altii au coborat din trenuri in diferita statii si au fugit.

21 decembrie 1989

La Bucureşti, în Piaţa Republicii, la ora 12:00 începe mitingul cerut de Ceauşescu cu scopul de a oprii tulburările de la Timişoara şi de a vorbi despre nevoia imperativă de a apăra ţara de atentatele cercurilor străine la integritatea ei. La puţin timp după ce ia cuvântul, Ceauşescu este huiduit din mulţime. Transmisia radio-tv este întreruptă. Oamenii s-au regrupat în Piaţa Universităţii. Întreg centrul Bucureştiului, de la Piaţa Unirii la Romană şi până la Piaţa Rosetti, a fost ocupat de manifestanţi. În jurul orei 17:00 mureau impuscati primii oameni în apropierea Sălii Dalles.

În zona Hotelului Intercontinental se ridică o baricadă în faţa Restaurantului Dunărea la ora 22:00. Militarii pornesc acţiunea de înlăturare a baricadei cu tancuri  a demonstranţilor. Soldaţii aveau ordin să tragă in oameni. În noaptea dintre 21 şi 22 decembrie, 49 de oameni au murit, 463 au fost răniţi, iar 1245 au fost arestaţi, torturaţi şi bătuţi la Jilava in arest.

De asemenea,protestele se extind si au loc manifestaţii la Arad, Sibiu şi Târgu Mureş, Braşov, Cluj, Reşiţa, Făgăraş etc

22 decembrie 1989

La primele ore ale diminetii, coloane uriase de manifestanţi venind de la principalele întreprinderi ale Bucureştiului se duceau spre centrul oraşului. Înaintarea lor este oprită de baraje formate din trupe de miliţie, securitate şi armată în apropierea sediului PCR. Nicolae Ceauşescu organizează o şedinţă cu generali, în timpul căreia îl acuză pe generalul Milea de trădare, care, ceva mai târziu, este găsit împuşcat.

Generalul Victor Atanasie Stănculescu este numit ministru al apărării naţionale, în locul lui Milea şi dă ordin tuturor unităţilor militare aflate în Bucureşti să se retragă în cazărmi. Radioul şi Televiziunea transmit un comunicat prin care anunţă sinuciderea lui Milea, precum şi instituirea stării de necesitate pe tot teritoriul României. În faţa celor peste 100.000 de demonstranţi din faţa Comitetului Central, Nicolae Ceauşescu mai încearcă să vorbească mulţimii de la balconul clădirii. Se scandează lozinci anti-ceauşiste, iar acesta este huiduit. Manifestanţii ocupă repede Piaţa Palatului şi forţează intrarea Comitetului Central.

În jurul orei 12:06, soţii Ceauşescu părăsesc clădirea Comitetului Central cu un elicopter de pe acoperis. În jurul orelor 15:00 sunt arestaţi lângă Târgovişte, iar la ora 18:30 cuplul prezidenţial ajunge în unitatea militară 01417 din Târgovişte, unde raman sub pază militară până la judecarea şi execuţia lor.

Sediile Radioului şi cel al Televiziunii sunt ocupate de multi manifestanţi. Radioul transmite în direct evenimentele din Bucuresti. Televiziunea s-a transformat în canal al revoluţionarilor.

Între orele 14:15 şi 16:00, unităţi ale armatei sunt trimise să asigure paza unor obiective importante din Capitală: Televiziunea Română, Casa Scânteii, sediul Comitetului Central, Banca Naţională, Radiodifuziunea Română, Palatul Telefoanelor, si in alte instituţii şi unităţi de interes strategic. Conform ordinelor primite, blindatele arborează tricolorul.

La ora 19:30, la Televiziune se anunţă arestarea soţilor Ceauşescu, iar după ora 23 este citit de Ion Iliescu la Radio şi Televiziune un ”Comunicat către ţară” – Proclamaţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale.

La Bucureşti, după orele 18:00 şi în tot cursul nopţii de 22 spre 23 decembrie unităţi militare şi alte obiective strategice (Televiziunea, sediul Comitetului Central, unitatea militară care păzea Palatul Primăverii etc) sunt atacate de grupuri diversioniste, înregistrându-se numeroşi morţi şi răniţi.

23 decembrie 1989

Dimineaţa, soldaţi  şi ofiţeri de la o unitate militară din Câmpina au fost trimişi, îmbarcaţi în trei autobuze, să apere Aeroportul Internaţional Otopeni unde au fost omorâţi, acţiunea soldându-se cu 39 de morţi şi foarte multi răniţi. La Bucureşti, seara, şapte ofiţeri şi subofiţeri, între care şi col. Gheorghe Trosca, şeful statului-major al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă, sunt ucişi într-un schimb de focuri cu militarii care pazeau sediul MApN. 

La Timişoara, sute de mii de oameni sărbătoresc în centrul oraşului căderea lui Ceauşescu dar continuă atacurile asupra obiectivelor apărate de armată.

24 decembrie 1989

La Bucureşti tancuri si TAB-uri cu soldaţi patrulau pe străzi. În zonele centrale ale oraşului, Universitate, Piaţa Victoriei, Gara de Nord, încă se impusca şi se duceau lupte între presupuşii „terorişti”, militari şi revoluţionari. Consiliul Frontului Salvării Naţionale proclamă Victoria Revoluţiei şi anunţă încetarea completă a focului pe tot teritoriul ţării.

Armata este declarată ca singura instituţie a statului care poate deţine arme de foc si munitie, persoanele care intraseră în posesia unor asemenea arme urmând să le predea  până la 25 decembrie la ora 17:00.

25 decembrie 1989

Dimineaţa, la radio şi televiziune sunt transmise colinde de craciun şi, în direct, pentru prima dată, slujba de Crăciun de la Catedrala.

Procesul soţilor Ceauşescu a început la mijlocul zilei la ora 13:20 şi s-a terminat repede în jurul orei 14:40, în garnizoana 01417 din Târgovişte. Soţii Ceauşescu au fost condamnaţi la moarte şi le-a fost confiscată toata averea. Sentinţa a fost executată în jurul orei 14:50. La scurt timp după execuţie, pe postul naţional de televiziune s-a citit comunicatul privind execuţia soţilor. 

Numărul victimelor revoluţiei a fost de 1142 morti şi 3138 răniţi, dar s-a estimat de către procurorii militari care au anchetat cazul revoluţiei că numărul lor ar putea fi mai mare decât cifrele cunoscute in prezent.

La 25 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989 multe întrebări au rămas neelucidate. Evenimentele au început ca o revoltă spontană sau au fost provocate de forţe (interne/externe) care urmăreau înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu de la putere. 

A fost chiar o revoluţie sau o lovitură de stat?

A fost un atac terorist provocat de agenturile străine din umbra?

Cum se explică numărul mare de victime omorate cu gloanţe ţintite direct la cap?

Dar faptul că răniţi superficial au murit în mod suspect in spital?

România a fost supusă unui război electronic?

Generalul Milea s-a sinucis sau a fost asasinat?

Generalii Guşe şi Stănculescu sunt eroi sau criminali?

De ce parte a baricadei a acţionat misteriosul general Vlad, fostul şef al Securităţii?

De ce mulţi din cei care ştiau adevărul despre anumite evenimente au dispărut? etc

Descopera si

România sub regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu

Lucruri despre Nicolae Ceauşescu: 10 lucruri pe care nu le ştiai despre dictatorul României

Revolutia:Ce sa intamplat in Timisoara in Decembrie 16-20 1989