Slabiti si teribil de infometati multi detinuti intrau in ceea se numea atunci procesul de reeducare. Sub torturi extreme erau obligati sa-si faca demascarea, care incepea cu etapa externa, in care furnizau informatii ofiterilor de securitate despre oameni aflati inca in libertate pe baza carora se faceau noi arestari. Prietenii cei mai buni erau scosi in fata tuturor si obligati sa se palmuiasca si sa se torturezi unii pe altii pana la epuizare.

 

Etapele reeducarii in Experimentul Pitesti

 

    Cum eu mi-am facut autodemascarea asa au facut-o zeci poate sute de detinuti”, spune Radu Ciuceanu. "Mi-am luat toti membrii de partid pe care ii stiam atunci. Am luat inclusiv pe toti cei care decedasera, am luat doua puncte de armament fictive din Retezat”

 

     Gelu Gheorghiu spune ca „reeducarea era facuta in felul urmator: te batea asa de crunt sa spui ce n-ai spus la interogare. Te confrunta cu alti detinuti. Dupa aia venea sa te puna sa-l ajuti, ia stai si tu cu banditii astia si spune-ne tot ce stii. Cine nu reusea sa treaca proba asta mergea la bataie mai departe. Te leagau, iti ridicau genunchii cu o ranga, te puneau pe doua mese, te ridica cu o sfoara si trageau in asa fel ca sa fie talpile sus si te bateau la talpi cu ranga si apoi mai sus si peste fund pana te innebuneau”.

 

    Dupa ce li s-au luat declaratii despre oamenii aflati in libertate dar urmariti de fosta securitate, detinutii intrau rapid in a doua etapa, demascarea interna, care presupunea extragerea de la detinuti de informatii aflate de la colegii de detentie. Cel demascat, uneori chiar de cel mai bun prieten, ajungeau la mainile lui Turcanu. Gelu Gheorghiu spune ca pentru cei mai multi detinuti, cea mai grea tortura dintre toate era aceea de a fi obligati sub bate si biciuri sa priveasca de aproape cum sunt schingiuiti in bataie prietenii lor. El insusi chiar a incercat de mai multe ori sa-si taie venele.

 

   Cea mai cumplita etapa in procesul de reeducare al demascarii de interior care presupunea sa declari cele mai oribile lucruri despre propria familie, prieteni sau credinta si religie. Scopul demascarii era sa-l aduca pe detinut intr-o stare de dezumanizare completa de care sa se simta rusinat si care sa-l oblige sa pastreze secretul asupra celor petrecute acolo.

Inaintea Sarbatorilor, cei care inca nu se lapadasera de credinta si religie erau actorii unor scene incredibile. Cei din jurul lui Turcanu fredonau cantece religioase dar cu continut obscen, iar detinutii erau obligati sa le reproduca zile intregi. Mai apoi erau impartasiti. „Ne facea din paine sau din sapun falusuri si alte obiecte care nu aveau legatura cu asa ceva apoi ne lua sa ne faca impartasanie cu ele”. Unii dintre detinuti spuneau ca au fost bagati cu capul in galeata in care isi faceau nevoile. Mai ales dintre detinutii care terminasera teologia.

 

Detinuti Pitesti

Desene si ilustaratii care detaliaza intamplarile de la Pitesti

 

Singura scapare de tortura era sa devii tortionar in inchisorile comuniste

 

     Tortura nu consta doar in bataie crunta, iar ceea ce face unic in lume si in istorie „Experimentul Pitesti” e faptul ca detinutii erau mereu sub o permanenta teroare pentru ca victima era tot timpul in aceeasi celula cu agresorul lui si nu-i dadea nici un moment de ragaz pentru a se odihnii. Slabiti fizic,infometati, umiliti si torturati uneori chiar de prietenul cel mai bun, multi au cedat repede si au devenit la randul lor agresorii altor detinuti doar ca sa fie lasati in pace. Asta ii trecea automat in categoria reeducatilor si, intr-un final,dupa ce securitatea era informata cu tot ce stia detinutul respectiv scapau in sfarsit de tortura.

 

     Gheorghe Plop isi aduce aminte ca intr-o noapte cand el supraveghea un alt detinut care nu acceptase in niciun fel reeducarea si-a dat seama ca instinctul de conservare, in cazul lui, invinsese de frica torturii. "Ala imi cerea apa. Am stat mult timp sa ma gandesc sa-i dau sau sa nu-i dau. Ii dau apa si cand va termina cu rezistenta o sa spuna ca i-am dat apa. Si nu i-am dat,asa ma gandeam atunci”.

Tache Rodas a fost unul dintre detinutii Experimentului Pitesti cei care a suportat absolut toate umilintele. A indurat chinuri si batai cumplite fiind de multe ori in pragul morti, dar n-a cedat.

 

    Martor si participant la ororile din camera 4 care era folosita ca spital, Tudor Stanescu, devenit monah, isi aduce aminte bine ca, dupa ce a fost bagat in celula s-a, a fost obigat de alti detinuti sa divulge informatiile cerute de ofiteri, detinuti deveniti la randul lor agresori. "Toti au scos de sub paturi  si dulapuri curele, tevi, bastoane si au inceput sa ne bata crunt. Bataia a durat mai mult de o jumatate de ora, o ora fara incetare. Eram plini de sange pe tot corpul. Pe urma, a inceput tortura fizica. Eu am fost calcat in picioare efectiv timp de doua saptamani cu bocancii. Eram obligati sa mergem in sir indian, in genunchi,cu minile ridicate ore in sir pana nu ne mai simteam corpul apoi lasati cateva minute si luati iar la bataie”.

 

Iertarea detinutiilor agresori a venit dupa 60 de ani

 

     Multi dintre ei n-au mai suportat chinurile Experimentului Pitesti si au acceptat sa devina chiar ei agresorii celor ce nu erau de acord sa ii divulge pe altii. ”Importanta Experimentului Pitesti era insasi dorinta de a ne transforma in unelte loiale ale comunismului din Romania”, declara Tudor Stanescu "Alta solutie de scapare nu prea aveai  in acel moment decat aceea de a face exact tot ceea ce iti spunea Turcanu. Acesta a fost iadul pe pamant de la Pitesti”. Dupa ce a fost eliberat din penitenciar si-a reprimat amintirile, iar in 2003 el s-a calugarit.

 

    Spune ca nu-si mai aminteste pe toti cei care i-a batut, iar despre chinurile la care el l-a supus pe Tache Rodas a citit in cartea istoricului Alin Muresan, dupa care a incercat mult timp sa-l gaseasca ca sa-si ceara iertare.

Chiar istoricul Muresan le-a facilitat intalnirea in 2011 pe cand lucra la un material documentar despre Experimentul de la Pitesti. Tache Rodas l-a iertat pe loc si dupa mai bine de 60 de ani de la evenimente s-au imbratisat. Anii ce-au trecut dupa tot ce au indurat le-a adus nu doar impacarea cu trecutul lor, ci si curajul de vorbi despre ororile traite in acel lagar. Gheorghe Plop s-a intors la Pitesti dupa 65 de ani de la evenimente, sa revada camera 4, celulele detinutilor, locul care, pentru el, a insemnat la timpul ala un examen de credinta.

 

uniformele detinutilor de la Experimentul Pitesti

Uniforma si lanturi de la Experimentul Pitesti

 

     Dupa revolutie cladirile din incinta inchisorii au fost vandute sau inchiriate unor firme private care le-au renovat. Doar aripa din fata a ramas intacta exact ca atunci si e administrata de Fundatia Sfintii Inchisorilor, care organizeaza in acest loc evenimente strict legate de Experimentul Pitesti.

In 1950, procesul de reeducare de la Pitesti se extindea si spre alte penitenciare din tara: detinuti care trecusera prin torturi mari la Pitesti erau transferati la Brasov, la inchisoarea Gherla, la Constructia Canalului si Targu Ocna. Radu Ciuceanu e transferat la Targsor, Gheorghe Bagu la Canal, Gelu Gheorghiu, Gheorghe Plop si Tache Rodas ajung la Gherla.Fiind transferati cu totii sperau atunci ca scapasera in sfarsit de torturi.

 

    La scurt timp insa, in vara anului ’51, e transferat la Gherla si tortionarul Eugen Turcanu care-si reia activitatea de reeducare in randul detinutilor celor gasiti acolo. Detinutii erau scosi la munca silnica in ateliere, iar Tache Rodas face gresala de a prevenii niste cunostinte din orasul lui sa se fereasca de detinutii veniti de la Pitesti. A fost repede denuntat, iar Turcanu l-a batut crunt pana in momentul cand chipul i-a ajuns de nerecunoscut. Apoi l-a purtat prin fiecare celula ca exemplu celorlalti detinuti care ar fi putut sa vorbeasca si sa divulge despre torturile de la Pitesti.

 

Securitatea comunista si Experimentul Pitesti

 

    Radu Ciuceanu isi aminteste ca cea mai mare frica a s-a,imediat dupa ce a plecat de la Pitesti, a fost sa-l revada pe tortionarul Turcanu. In celula lui a fost adus repede un detinut nou, Vintila Vais, un angajat al Ministerului de Interne care a cazut victima unei rafuieli chiar cu ministrul adjunct, despre care avea multe informatii compromitatoare. Vais nu stia nimic de torturile de la Pitesti, ceea ce arata ca experimentul Pitesti era cunoscut in exterior doar de cateva persoane din Securitate si Ministerul de Interne totul fiind tinut secret cu sfintenie.

 

     Exista dovezi ca ofiterul Turcanu avea aprobarea si primea direct indicatii de la ofiterul politic din penitenciar, Ioan Marina, care cerea indicatii in continuare de la sefii Serviciul Operativ Bucuresti infiintat special pentru Experimentul Pitesti si pentru supravegherea detinutilor si obtinerea informatiilor de la ei prin torturare, Gheorghe Pintilie si Alexandru Nicolschi.

Securitatea comunista pusese doar doi ofiteri sa supravegheze activitatea din penitenciare, Iosif Nemes si Tudor Sepeanu, care au trimis referenti in toate aceste inchisori : Mihai Stanga fiind trimis la Suceava, Ion Marina trimis la Pitesti, Dezideriu Iacob, la Gherla.

 

     Spre deosebire de Pitesti, unde administratia a intervenit doar cand a inceput prima bataie, la Gherla gardienii din inchisoare au dat uneori tonul torturilor detinutilor. Printre cei pomeniti de detinuti in declaratiile date de ei se afla si Tiberiu Gabor care supraveghea sectia III. Azi el e pensionar, si traieste in orasul Gherla.Radu Ciuceanu si-l aminteste bine: „ destul de mic de statura cu ochii foarte vicleni si brutal chiar si in expresie”. Isi aminteste ca a fost lovit destul de des de catre fostul gardian.Gabor nu recunoaste ca a batut detinuti de la vremea aceea, dar admite ca stia mereu ce orori se intampla in interiorul celulelor.

 

Celula de la Experimentul Pitesti

Celula unde erau tinuti detinutii la Pitesti

 

Tortura, oprita in final de partid

 

    Cei care mureau in urma torturilor sau executati ajungeau ingropati in gropi comune sau incinerati. Bataile se mai domolisera la penitenciarul din Gherla dupa ce Vintila Vais a incercat si reusit intru-un final sa ia legatura cu oficiali din Securitate si din Partidul Comunist, mai ales cu persoane care nu stiau despre demascariile de la Pitesti, si carora le-a vorbit despre atrocitatile petrecute pente tot in inchisori.

Radu Ciuceanu sustine ca el perosnal l-a incurajat pe Vais sa faca acest lucru. „Stiam ca regimul comunist de atunci voia sa intre rapid in ONU si nu puteai sa intri in ONU timp cat in puscariile din tara se mananca fecale si detinutii era batuti pana la moarte.” 

 

    Declaratia lui e intarita si de Tiberiu Gabor care admite ca imediat dupa reclamatiile lui Vais s-au declansat anchetele in toate incisorile comuniste din acel timp. Partidul a ordonat ancheteprelungite dupa lupte interne in partid si dupa doi ani, reeducarea a luat sfarsit.

Tiberiu Gabor a fost martor important in proces, iar in arhivele CNSAS declaratiile lui zic ca: „detinutii din penitenciare erau batuti cu picioarele de la pat. Se impungeau cu acul pana cand erau plini de sange, se tineau in picioare cu fata la perete sau in genunchi. Acestea erau metodele pe care eu le cunosteam la aceea vreme".

 

   In ceea ce priveste bataile si torturile care se peteceau la etajul III ele aveau aprobarea Biroului de Inspectie care stia de toate bataile si tot ce se intampla acolo". „S-au intamplat si cazuri cand au fost detinuti care au murit din cauza torturii  si bataii si chiar inainte de deschidere se scoteau de catre comandantul de la paza si seful de sectie cu inca alti doi detinuti si se duceau la morga penitenciarului"

Anchetele si investigatiile comuniste aveau sa gaseasca vinovati 21 de detinuti din lotul lui Turcanu care au fost transferati pentru a fi judecati in inchisoarea Vacaresti. In ancheta, ei au fost fortati sa scrie ca au actionat chiar din propria lor initiativa.Tortionarul Turcanu n-a cedat insa, mai ales cand a inteles ca el va fi scos vinovat.Sase luni de zile el a refuzat sa vorbeasca. In cele din urma, pe data de  10 noiembrie 1954, Tribunalul Militar condmana la moarte 17 dintre detinuti pentru „acte de teroare in grup" si pentru „crima de uneltire impotriva Republicii Populare Romania’. Au fost executati la penitenciarul Jilava dupa 10 zile de la proces. Intr-un proces tinut separat, in boxa acuzatilor sunt adusi si cativa ofiteri din Penitenciarele Gherla si Pitesti, dar si oficiali din securitatea esalonului doi, care stiau despre ororile la care erau supusi fostii detinuti. Au primit intre 5 si 8 ani de inchisoare, dar au fost gratiati dupa putin timp petrecut in inchisoare.

 

Foto din Filmul ”Intre chin si amin”Film despre Experimentul Pitesti

 

Povestile supravietuitorilor de la Experimentul Pitesti

 

     Dupa incetarea experimentului Pitesti au trecut 64 de ani si doar putini sunt cei care astazi mai pot vorbi despre acest subiect atat de sensibil. Dupa eliberare, Radu Ciuceanu s-a insurat, a admis Facultatea de Istorie si a devenit arheolog. Spune ca a continuat mereu lupta cu sistemul si a fost hartuit in orice moment al vietii sale de fosta Securitate.Imediat dupa Revolutia din 1989, a intrat in politica si a fost deputat in doua legislaturi. A publicat multe carti in care a vorbit si a declarat chinurile indurate in inchisori. El se lupta in continuare sa aduca in fata instantei si subofiterii care au scapat la vremea aia dar care care se fac vinovati de chinurile traite in puscariile comuniste. Iar unul dintre ei e chiar gardianul de la penitenciarul Gherla, Tiberiu Gabor.

 

    Gheorghe Plop avea doar 38 de ani cand a fost eliberat din inchisoare si cu greu si-a gasit un loc de munca. S-a casatorit, dar n-a avut nicodata copii. La aproape 91 de ani ai lui, el e recunoscator ca experienta de la Pitesti i-a intarit mai mult credinta in Dumnezeu pe care aproape o pierduse de la atatea suferinte indurate.

 

   Tache Rodas a devenit liber foarte tarziu,mai exact dupa revolutie. Pana atunci, Securitatea l-a persecutat si sanctiont in permanenta, cerandu-i sa devina informator al lor. S-a casatorit cu Matilda si dupa mai mult de 50 de ani de la casatorie, inca sunt foarte fericiti impreuna.

 

    Gheorghe Bagu, dupa ce s-a eliberat, s-a casatorit cu logodnica lui, care la randul ei inchisa din cauza ca fusese si ea ostila regimului comunist. Are o fata ce a aflat despre toate cele traite de parintii ei in inchisoare abia dupa revolutie. Pana in 1989 n-au vorbit cu nimeni despre Experimentul Pitesti si reeducare. Nu vrea sa se mai duca nicodata cat traieste la Pitesti. „Vad numai sange peste tot acolo daca ma duc. Si numai porcarii, si fecale si injuraturi si ... acolo noi nu ne mai puteam numi oameni!”

 

Descopera si

 

Ce este experimentul rusesc despre somn?

 

Experimentele ingrozitoare ale medicului nazist Josef Mengele

 

22/12/2022

Experimentul Pitesti infernul din inchisorile comuniste care a uluit intreaga tara

incidentul OZN de la o scoala din Africa
Fii informat!
29 ianuarie 2023
     Cum a murit Vlad Țepeș?
28 ianuarie 2023
     Puține regine din istoria antică
27 ianuarie 2023
    De-a lungul istoriei omenirii, nenumărate
21 ianuarie 2023
     Serpuind prin sălbăticia canadiană dintre
21 ianuarie 2023
     Există multe mistere ciudate care