România este situată în centrul geografic al Europei. Se învecinează la nord cu Ucraina, la est cu Republica Moldova, Ucraina și Marea Neagră, la sud cu Bulgaria, la sud-vest cu Serbia și la vest cu Ungaria.

Se întinde pe o suprafață de 238.391 km pătrați, ceea ce o plasează pe locul 12 în Europa.

Organizarea administrativă a României cuprinde 41 de județe, iar Bucureștiul, capitala. În județe, unitățile administrative de bază sunt orașele și comunele (formate din mai multe sate). Există 263 de orașe și orașe, dintre care 80 de municipii, și 2 685 de comune cu peste 13 285 de sate.

Pe lângă București, care are o populație de aproape 2,1 milioane de locuitori, există 17 orașe cu peste 100.000 de locuitori, dintre care 7 depășesc 300.000.

Populația majoritară – aproximativ 90% – este formată din români, iar restul de 10% include maghiari – 6,6%, germani, ucraineni, romi, turci, tătari, sârbi, slovaci, bulgari etc.

Relieful României este foarte divers și complex. 31% din suprafață este acoperită de munți (cu înălțimi între 800 și 2543 m), 36% de dealuri și podișuri, iar restul de 33% de câmpii (sub 200 m altitudine).

Relieful amenajat armonios are ca axa Muntii Carpati. În centru se află Palatul Transilvaniei, înconjurat de lanțurile Carpaților: Carpații Orientali, Carpații Meridionali cu cea mai mare cotă din România fiind Vârful Moldoveanu, 2543 m, și Carpații Occidentali.

O formă intermediară de relief, dealurile și platourile sunt situate în interiorul și în exteriorul arcului carpatic. Dealurile Subcarpatice (Subcarpaţii Orientali şi Meridionali cu înălţimi de 800-900 m) coboară spre câmpie. Cea mai mare câmpie (Baragan sau Câmpia Română), principala zonă agricolă a țării, se află în sud, de-a lungul Dunării.

Delta Dunării, situată la nord de Podișul Dobrogei, este cea mai tânără caracteristică geografică din România. Cuprinde cele trei brate principale, Chilia, Sulina si Sfantul Gheorghe, prin care Dunarea se varsa in Marea Neagra. Delta Dunarii se intinde pe teritoriul Romaniei pe o suprafata de 4340 km patrati, din care 78% sunt supuse inundatiilor.

Rețeaua de râuri este modelată radial datorită configurației reliefului, majoritatea având izvoarele în Munții Carpați. Principalul colector este fluviul Dunărea, care urmărește cea mai mare parte a graniței de sud a României (din lungimea sa totală de 2850 km, 1075 km sunt la graniță și pe teritoriul României). Alte rauri majore: Mures (768 km), Olt (736 km), Prut (716 km), Siret (598 km), Ialomita (410 km), Somes (388 km), Arges (344 km), Jiu (331 km). ).

Din cele aproximativ 3500 de lacuri din România, 300 au o suprafață de peste 1 km pătrați, cele mai mari fiind Razelm și Sinoe (415 și 171 km²) de pe Coasta Mării Negre.

Marea Neagră formează granița României în sud-est pe 245 km.

Clima este temperat continentală, cu ușoare influențe oceanice în vest, mediteraneeană în sud-vest și excesiv de continentală în nord-est.

Temperatura medie anuală variază între 8°C în nord și 11°C în sud.

Flora și fauna României sunt foarte bogate și variate, având în vedere poziția geografică și diversitatea condițiilor naturale.

Istoria Romaniei pe scurt

Descoperirile materiale atestă existența omului pe teritoriul actual al României încă de 2 milioane de ani. Originalitatea zonelor culturale, înrudite cu celelalte culturi preistorice europene, se remarcă în arta olăritului (față pictată, statuete de lut precum celebrul „Gânditor” din Hamangia-Cernavodă). Mesele de lut Tartaria (motive pictografice incizate) mărturisesc o scriere arhaică timpurie – printre primele din Europa – în jurul anului 4000 î.Hr., contemporană cu scrierea sumeriană.

Descendenții acelor civilizații antice au fost geto-dacii, care în secolul I î.Hr. a fondat puternicul Regat al Daciei cu centrul său politic și religios la Sarmizegetusa, în Transilvania de astăzi. La începutul secolului al II-lea d.Hr., armatele imperiale romane conduse de împăratul Traian au cucerit Dacia (106 d.Hr.), au transformat-o într-o provincie romană și au colonizat-o cu oameni romani și romanizați. Astfel geto-dacii s-au romanizat și etnogeneza poporului român a fost finalizată în secolul al VII-lea.

Concomitent cu romanizarea a avut loc și creștinizarea, prin evanghelizare atât de către unul dintre apostolii lui Iisus, Sfântul Andrei, cât și de către sfinții părinți care s-au refugiat în sau au traversat pământurile românești.

Organizarea statului, atestată în scris, datează de la începutul secolului al X-lea, când sunt documentate organele politice feudale premergătoare marilor state feudale române. Organele prestatale din Transilvania erau conduse de duci, principi sau voievozi ca Gelu, Glad, Menumorut, Ahtum, iar de jupani sau voievozi din Moldova, Țara Românească și Dobrogea: Dimitrie, Gheorghe, Sestlav, Satza, Roman, a.o. (secolele XI-XII). În secolul al XIII-lea, principatul Transilvaniei a devenit parte a Coroanei Ungare până în 1526 când regatul Ungariei a dispărut ca entitate de stat. În secolul al XIV-lea, la sud de Carpați, Basarab I (1324-1352) a unificat organismele politice existente în Principatul Țării Românești, în timp ce Bogdan I (1359-1365) a întemeiat Principatul Moldovei.

La sfârșitul secolului al XIV-lea, expansiunea otomană a ajuns la granița Dunării, amenințănd cele trei Principate Române, Transilvania, Moldova și Țara Românească, care, după peste două secole de rezistență, au intrat într-o perioadă de suzeranitate otomană, păstrând totuși o largă autonomie. Prințul conducător al Țării Românești, Mihai Viteazul (1593-1601) și-a redobândit independența țării și a unificat românii într-un singur stat, primul stat unificat românesc. Această Unire de scurtă durată, anulată de intervenţiile imperiilor vecine, a fost posibilă datorită unităţii de rudenie şi limbă a românilor din cele trei principate.

Cu sprijinul marilor puteri europene, Moldova și Țara Românească s-au unit sub Alexandru Ioan Cuza la 24 ianuarie 1859. Tânărul stat a câștigat recunoaștere internațională sub numele de România. La 9 mai 1877, statul român – condus de principele Carol (de Hohenzollern-Sigmaringen), devenit apoi rege Carol I – și-a proclamat independența, renunțând la suzeranitatea Porții. Independența a fost sancționată pe frontul războiului ruso-româno-turc din 1877-1878 și a primit recunoaștere internațională la Congresul de pace de la Berlin (1878).

Sub compromisul din 1867 dintre austrieci și maghiari, ca națiuni dominante, cunoscut sub numele de „noul stat Austro-Ungaria”, întreg Principatul Transilvaniei, care fusese sub dominație habsburgică, a căzut sub stăpânire maghiară.

În 1775, Bucovina a fost smulsă din corpul Principatului Moldovei și a căzut sub Imperiul Habsburgic în urma unei înțelegeri cu Imperiul Otoman.

Jumătatea de est a Moldovei fusese anexată Rusiei în 1812, fiind redenumită Basarabia.

Implicarea României în Primul Război Mondial avea un singur scop: rotunjirea unității naționale, succesorul lui Carol I, regele Ferdinand I (1914-1927) fiind unul dintre susținătorii acesteia. Căderea celor două imperii multinaționale – cel Austro-Ungar și cel țarist – a permis românilor din Basarabia, Bucovina și Transilvania să decidă, în 1918, asupra unirii lor cu România. Tratatele de pace postbelice (1919-1920) au sancţionat reintegrarea Statului Român.

Între cele două războaie mondiale, România a condus o politică de apărare a noii organizații a lumii și a acționat astfel încât să zădărnicească tendințele revanșiste de revizuire a tratatelor de pace și a frontierelor – manifestate mai întâi de Ungaria Horthy și Germania nazistă, apoi de Rusia sovietică. În vara anului 1940, Rusia sovietică, Germania lui Hitler și Italia lui Mussolini au forțat România să cedeze Rusiei următoarele teritorii: Basarabia, Bucovina și Herța; nordul Transilvaniei până în Ungaria; Cadrilaterul (Sudul Dobrogei) spre Bulgaria. Aceasta a reprezentat peste un sfert din teritoriul României și din populația majoritară a României.

Regimul politic din România a fost înlocuit în 1940 cu o dictatură, inițial fascistă și apoi militară, iar țara a intrat în război împotriva URSS (iunie 1941), de partea Germaniei. Armatele române au luptat pe Frontul de Est până în vara anului 1944 și apoi, în urma loviturii de stat din 23 august, s-au alăturat Aliaților și au luptat pe Frontul de Vest, ajutând la eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei și Austriei.

Tratatul de pace de la Paris (1947) a readus nordul Transilvaniei în granițele României. Mai mult, România a fost menținută în sfera de influență sovietică, iar regimul comunist a fost forțat asupra acesteia. A urmat sovietizarea țării și reprimarea celor care reprezentau adevărata democrație. Pericolul de a vedea România transformată într-o sursă de materii prime și chiar dezmembrată a făcut ca conducerea comunistă a României să încerce să pună capăt hegemoniei sovietice.

Între timp, cultul personalității lui Nicolae Ceauşescu și al soției sale și regimul dictaturii comuniste au dus la o criză politică și economică severă. Au fost înregistrate mai multe revolte sociale. În perioada 17-20 decembrie 1989 au avut loc mari mitinguri anticomuniste la Timişoara, iar la 21 decembrie 1989, puternice tulburări au zguduit Bucureştiul. Sute de mii de bucureșteni au inundat străzile, au ocupat principalele clădiri oficiale și l-au urmărit pe dictator.

Au fost demontate structurile comuniste, au fost puse bazele unei societăți democratice și s-a făcut trecerea la economia de piață. Într-o perioadă relativ scurtă, partidele politice istorice (Partidul Naţional Ţărănesc, Partidul Naţional Liberal, Partidul Social Democrat) au fost revigorate, au fost create noi partide şi au avut loc alegeri libere. A fost votată și apoi modificată o nouă Constituție a României, bazată pe standardele democrațiilor occidentale.

România este membră a NATO (din 2004) și a Uniunii Europene (din 1 ianuarie 2007).

Descopera si

Va invada Putin Romania daca va avea succes in Ucraina??

Romania cea mai mare tara din Balkani-Informatii

România și Uniunea Europeană