Distribuie
Descopera Lumea
Cele mai noi
© Toate drepturile rezervate Descopera Lumea 2022-2023
Fii informat!
Holocaustul a fost persecuția și uciderea sistematică a 6 milioane de evrei, organizată de statul nazist și colaboratorii săi din 1933 până în 1945.
Pe lângă comiterea genocidului împotriva evreilor, naziștii au comis genocid împotriva romilor și sintilor.
În această perioadă au fost persecutate și alte grupuri marginalizate: persoane cu dizabilități, homosexuali, slavi, oponenți politici și Martorii lui Iehova.
Până în 1939, evreii se aflau în Europa de mai bine de 2.000 de ani. În Germania, ei reprezentau mai puțin de 1% din populația totală.
Antisemitismul, sau ostilitatea față de evrei, exista în Europa încă din primul mileniu d.Hr.
În urma înfrângerii umilitoare din Primul Război Mondial (1914-1918), Germania a suferit o criză economică și politică. Această instabilitate a facilitat ascensiunea naziștilor la putere în 1933.
Partidul nazist era atât antisemit, cât și rasist. Ei au împărțit ființele umane în două categorii: arieni* (poporul germanic), pe care îi considerau „superiori genetic”; iar „rasele inferioare” compuse din evrei, slavi, romi și sinti* și negri.
În urma acestei clasificări, în Germania au fost introduse o serie de măsuri împotriva evreilor între 1933 și 1939.
Pe 9 și 10 noiembrie 1938, naziștii au organizat un program împotriva evreilor din Germania și Austria, denumit Noaptea sticlei sparte (Kristallnacht). Peste 30.000 de evrei au fost trimiși în lagăre de concentrare.
În timp ce persecuția evreilor s-a intensificat, reacțiile în restul lumii au fost minime și ineficiente.
Istoria Holocaustului este direct legată de istoria celui de-al Doilea Război Mondial. Războiul a început cu invazia germană a Poloniei la 1 septembrie 1939 și s-a încheiat cu capitularea Germaniei la 8 mai 1945.
În septembrie 1939, Germania și Uniunea Sovietică au ocupat și divizat Polonia. Din 3,3 milioane de evrei polonezi, aproximativ 2 milioane s-au aflat sub control german, în timp ce celelalte 1,3 milioane erau sub control sovietic. Evreii din Polonia ocupată de germani erau închiși în ghetouri, unde mureau adesea de foame, boli și maltratări.
Sute de ghetouri au fost înființate în toată Europa Centrală și de Est. Au facilitat deportarea evreilor în lagăre.
Între 1933 și 1945, Germania nazistă a înființat peste 20.000 de lagăre și sub-lagăre pentru a-i întemnița pe „dușmanii statului”. Moartea, boala, foametea, suprapopularea, tortura și condițiile insalubre făceau parte din viața de zi cu zi în lagăre.
Uciderea în masă a evreilor a început în 1941 cu „unități mobile de ucidere” (Einsatzgruppen), care au executat 1,3 milioane de evrei în Europa de Est. Considerând această metodă ineficientă, autoritățile naziste au întreprins crearea de camere de gazare.
La Conferința de la Wannsee din 20 ianuarie 1942, liderii naziști au decis „Soluția finală la problema evreiască”. Exterminarea unui grup de oameni a devenit politica oficială a guvernului.
Pentru a o duce la îndeplinire, naziștii au creat șase lagăre ale morții: Auschwitz, Belzec, Chelmno, Majdanek, Sobibor și Treblinka, toate fiind situate în Polonia ocupată. 2,5 milioane de oameni, care au fost transportați din toată Europa în vagoane de vite, au fost uciși în camere de gazare.
Pentru a-și păstra identitățile, umanitatea și viețile, evreii au rezistat naziștilor și colaboratorilor naziști în ghetouri, lagăre de concentrare și lagăre de moarte.
Mii de oameni și-au riscat viața pentru a-i salva pe evrei, de exemplu, ascunzându-i sau furnizându-le acte falsificate.
De asemenea, guvernele altor țări au arestat evrei și i-au deportat în lagărele morții. Unii au ajuns până acolo încât au comis acte atroce împotriva propriilor compatrioți, în interiorul propriilor granițe.
Pe măsură ce înaintau prin teritoriile ocupate între iulie 1944 și mai 1945, Forțele Aliate au eliberat lagărele.
În total, șase milioane de evrei au fost uciși. Ei reprezentau două treimi din populația evreiască a Europei.
Tabere de persoane strămutate
Au fost create tabere pentru „persoane strămutate” pentru cei care nu s-au putut întoarce la casele lor sau care s-ar confrunta acolo cu ostilitatea, ceea ce a fost cazul a mii de supraviețuitori ai Holocaustului.
Cei care au încercat să migreze în America de Nord au fost împiedicați de cote stricte. Canada și-a deschis în sfârșit porțile persoanelor strămutate în 1948 și a primit aproximativ 25.000 de supraviețuitori ai Holocaustului*. Crearea statului Israel în 1948 a oferit supraviețuitorilor o alternativă.
Imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, au fost înființate tribunale pentru a-i aduce în judecată pe liderii naziști. Cu toate acestea, justiția poate fi un proces lent. Chiar și astăzi, naziștii continuă să fie descoperiți și aduși în fața justiției la peste 70 de ani de la Eliberare. Alții nu vor fi niciodată expuși și nici încercați.
Descopera si
Ce s-a întâmplat după eliberarea de la Auschwitz
Adevărul despre lagărele de închisoare ale lui Stalin-Lucruri mai putin stiute