În februarie 1954, troienele de zapada s-au înălţat văzând cu ochii, până la inaltime de cinci metri, iar vantul a suflat zile în şir, marcând cea mai aspră iarnă din Romania din secolul XX. „Văzduhul e un infern, ninge, viscoleşte. Străzile sunt înfundate, vijelia zguduie pereţii!“, consemna in 2 februarie, în jurnal, scriitorul din Bucuresti Pericle Marinescu.

Şi acesta era începutul „Marelui Viscol" care a înlemnit Bucureştiul şi întreaga Românie, la inceputul lui februarie 1954. Troienele au ajuns, în zilele ce au urmat, chiar şi la 5 metri în sud-estul ţării.

„Nămeţii au acoperit peste tot străzile si gardurile oamenilor, au înfundat toate curţile, ba chiar, la unele locuinte au ajuns destul de ridicate până la streaşină. Pe străzi abia s-au făcut ici - colo pârtii în formă de tunele, în care oamenii dispar cu totul sau nu li se mai văd decât caciulile", scria în 5 februarie, Pericle Marinescu.

Uşile şi ferestrele, blocate de troiene

În timpul visvolului de la începutul lunii februarie 1954, Dan Antoniu (cercetător istoric în domeniul aeronautic) avea doar 9 ani. Locuia în cartierul România Muncitoare din Bucuresti, undeva pe lângă actualul Pod Grant, într-o casă cu şapte camere, împreună cu bunicii, mama şi câteva rude.

„La 3 februarie a început dis de dimineata să ningă cu fulgi mari, neincetat, până in urmatoarea zi. Când ne-am trezit, în casă era deja întuneric. Geamurile nu se deschideau în afară, si usile la fel, cu excepţia uneia dintre ele,de la bucătărie. Ne-am dat seama că zăpadă e mare pentru că geamurile erau albe şi am încercat să ieşim, dar nu am reusit!", a povestit Dan Antoniu

Au săpat un tunel până la stradă

tranvai prin zapada in 1954

Tramvaiele treceau prin tuneluri in zăpadă

„Zăpada depăşise înălţimea caselor, cred că erau vreo 3-4 metri poate mai mult, dar erau şi zone unde zapada era mai mare, peste cinci metri", şi-a mai amintit bucureşteanul. Prin dreptul uşii pe care au reuşit să o deschidă in final, fiindcă se deschidea în interior, au început să-şi facă un tunel de ieşire, la 45 de grade, săpând prin omăt, până când au ajuns în strada.

Şi-a înmormântat bunicul în zăpadă

Dar cum un necaz nu vine singur, exact in perioada aceea, bunicul lui a decedat şi trebuia îngropat. „Trebuia ingropat la Cimitirul Sf. Vineri care era la o distanţă de 500 de metri de casă. Bunicul decedat a fost luat pe braţe, l-au scos in bulevard, l-au pus în dricul care a ocolit pe la Gara de Nord, a mers pe Calea Griviţei până în cimitir. Groapa în pământ avea cam un metru, iar restul erau metri de zăpadă!", a istorisit Dan Antoniu.

Maşini strivite sub şenilele tancurilor

Conştienţi că riscă să moară de foame sau de frig, românii s-au mobilizat bine în acele zile. Au săpat tuneluri prin omăt, au cărat zăpada cu ce au putut până la Dâmboviţa, până când stratul s-a mai netezit. Abia atunci au fost scoase tancurile, pentru că prin zăpada mare riscau să se răstoarne. Unii martori ai Marelui Viscol şi-au amintit că, după topirea nămeţilor, au fost găsite maşini acoperite de zapada şi care fuseseră strivite de şenilele tancurilor.

Dezapezire in timpul marelui viscol din Romania

Deszăpezire după reguli ca în Armată

Pentru a merge treaba, s-au făcut reguli clare, transmise tututor prin intermediul ziarelor si transmisiunii radio. „Prima data se curăţă partea carosabilă a străzii, iar pe cele cu tramvaie se va degaja întâi pe partea cu cele două linii de transport şi câte un metru, pe stânga şi dreapta", era una dintre multele indicaţiile din acea vreme. Oamenii trebuiau să strângă gramada zăpada din interiorul curţilor astfel încât să degajeze zidurile si sa poata sa circule liberi. Zăpada era obligatoriu depozitată doar pe terenurile virane. „Era interzis sa se arunce zăpada în gurile de canal, şi a scoate zăpada din curţi în stradă", mai spunea una dintre reguli.

Cea mai grea iarnă din Romania

dezapezire marele viscol Romania

Potrivit Administraţiei Naţionale de Meteorologie (ANM), în februarie 1954 iarna a lovit puternic ţara noastră. Viscolul a lovit de patru ori, iar vântul a atins o viteză record: 126 kilometri la oră. Un alt record consemnat în 3 februarie 1954 vizeaza cantitatea maximă de zăpadă depusă:115, 9 l/mp în 24 de ore, la Griviţa. Cel mai gros strat de omat din istoria măsurătorilor ANM a fost măsurat, la Călăraşi:173 cm, troienele atingând însă în unele zone din sud-estul ţării şi 5 metri.

„Astfel de episoade au loc, când ciclonii mediteraneeni traversează Peninsula Balcanică şi ajung în vecinătatea României, pe o traiectorie ce trece peste Marea Neagra la est acţionând ca un baraj, un câmp de presiune atmosferică înaltă", declara Roxana Bojariu, coordonatorul Secţiei Climatologie ANM. Bojariu a explicat că ciclonii mediteraneeni care aduc aercald şi umed din bazinul mediteraneean se încarcă cu umiditate deasupra Mării Negre şi în contact cu aerul mult mai rece de deasupra ţării noastre determină ninsori abundente, însoţite de viscole.

Marele viscol din Februarie 1954 rămâne cel mai sever din istoria măsurătorilor realizate de Administrația Națională de Meteorologie și, deși au mai existat episoade de vreme geroasă si ninsori de-a lungul timpului, nicio iarnă nu a mai adus un fenomen atât de extrem din 1954 și până astazi.

Descopera si

Cutremurul din Vrancea din 4 martie 1977

Kilometri cubi de lava se ascund sub acest vulcan „stins” din România

Accidentul de la mina de aur din Certej Romania