Oamenii sunt din ce în ce mai dependenți de telefoanele lor mobile, iar separarea de dispozitive a fost asociată cu niveluri ridicate de anxietate, precum și cu sentimente de panică și stres.

Claustrofobie, arahnofobie, acrofobie. . . există fobii de toate felurile, dar poate cea mai modernă fobie este nomofobia sau „fobia fără telefon mobil”. În timp ce teama irațională de a pierde sau de a nu avea acces la telefonul mobil nu a fost recunoscută oficial ca afecțiune psihiatrică, au existat apeluri pentru includerea acesteia în manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale, ediția a 5-a (DSM-V)

Deci, ce stă exact la baza dependenței de telefonul mobil și este ceva de care trebuie să ne îngrijorăm?

Ce este Nomofobia?

Pacienții dumneavoastră se confruntă cu anxietate, panică sau stres atunci când bateria telefonului lor devine periculos de scăzută sau dacă telefonul lor nu este aproape? Adesea asociată cu anxietatea de separare, nomofobia vine cu un set de simptome identificabile: creșterea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale, dificultăți de respirație, anxietate, greață, tremur, amețeli, depresie, disconfort, frică și panică. Cu toate acestea, există dezbateri în rândul comunității medicale cu privire la clasificarea acesteia; este o fobie, o tulburare de anxietate, o tulburare a stilului de viață sau o dependență?

Deși nomofobia nu a găsit încă un loc oficial în DSM-V, este percepută în mod obișnuit ca o fobie pe baza criteriilor de diagnostic DSM-V2:

O teamă sau anxietate excesivă și nerezonabilă asociată cu un obiect sau cu o situație anticipată
Expunerea la obiectul sau situația de temut provoacă anxietate imediată
Persoana recunoaște că frica lui este disproporționată
Evitarea situației de temut
Rutinele și relațiile sunt perturbate din cauza fobiei

Aceste criterii se potrivesc cu siguranță profilului cuiva care este anxios atunci când nu are dispozitivul mobil și care face tot posibilul pentru a se asigura că are întotdeauna telefonul la ei. Cu toate acestea, pentru a fi diagnosticat cu o fobie, DSM-V afirmă, de asemenea, că anxietatea sau panica nu pot fi explicate mai bine printr-o altă afecțiune, cum ar fi tulburarea de anxietate de separare. Aici înțelegerea noastră despre ceea ce sta la baza nomofobiei devine neclară, așa cum ar putea fi pur și simplu rezultatul trăirii într-o lume digitală în care ne conectăm cu oamenii prin telefoanele noastre? Alte teorii includ că nomofobia este o tulburare de anxietate, tehnofobie sau dependență. Într-adevăr, există percepția de către unii că dependența de smartphone-uri și nomofobia sunt sinonime.

Indiferent dacă este vorba de dependență, anxietate sau fobie, impactul de a fi legat de telefonul tău este de amploare.

Potrivit profesorului Gail Kinman de la Universitatea Bedfordshire, în Regatul Unit, consecințele nomofobiei sunt asemănătoare oricărei alte dependențe: „Nomofobia poate determina persoanele să devină preocupate de telefonul lor și să apeleze la el dacă sunt deprimate, anxioase și singuratic. Acest lucru este valabil mai ales pentru persoanele cu anxietate preexistentă, care își pot echivala telefoanele cu o pătură confortabilă.”

Nomofobia nu afectează doar mintea, ci și relațiile, în care o persoană este prezentă fizic, dar absentă din punct de vedere psihologic. „Dependența de telefon poate pune în pericol locurile de muncă în cazul în care oamenii nu pot rezista să verifice online sau să răspundă la apeluri sau mesaje text atunci când sunt în întâlniri sau cu clienții”, adaugă dr. Kinman. „Acest lucru le va afecta performanța la locul de muncă prin reducerea atenției și a concentrării. Multitasking-ul este, de asemenea, o mare problemă, deoarece trecerea între sarcini (serviciu și telefon) afectează concentrarea și poate adăuga aproximativ 2 ore în ziua de lucru. La rândul său, acest lucru poate reduce oportunitățile de recuperare de la muncă, ceea ce duce la stres care poate afecta sănătatea mintală în timp.”

Efectul dăunător al nomofobiei asupra capacității cognitive este evidențiat în continuare în mediul academic.

Un studiu efectuat pe peste 500 de studenți la stomatologie a evidențiat influența adversă pe care o poate avea dependența de smartphone-uri asupra performanței academice. Aproape 40% dintre participanți au fost de acord că notele lor mici ar putea fi atribuite timpului petrecut pe telefoane. În timp ce apropierea practică de smartphone-uri poate genera nomofobie, alții emit ipoteza că chiar și prezența unor astfel de dispozitive afectează abilitățile cognitive.

Evaluarea și tratarea nomofobiei

Potrivit dr. Mark Griffiths, profesor distins de dependență comportamentală la Universitatea Nottingham Trent din Regatul Unit, „În prezent, cei care cercetează acest domeniu evaluează nomofobia folosind o scară de 20 de întrebări [Nomophobia Questionnaire (NMP-Q)], care cuprinde patru categorii: imposibilitatea de a comunica; pierderea conexiunii; neputând accesa informațiile; și, renunțând la comoditate. Dr. Griffiths explică că acest chestionar îi poate evalua doar pe cei cu risc de a dezvolta nomofobie, nu îi poate diagnostica.

Terapiile pentru nomofobie variază de la consiliere interpersonală, terapia cognitiv-comportamentală și terapia dependenței. De asemenea, poate fi folosită terapia prin expunere, expunând mai întâi individul la fobia sa în terapie (adică, nu luând telefonul în cameră cu el) și trecând treptat la scenarii din viața reală (adică, mutarea telefonului într-o altă cameră pentru cantități în creștere treptatde timp). Mindfulness reduce tendințele de nomofobie, în special în rândul femeilor.

Un alt aspect al tratării nomofobiei este auto-ajutorarea, iar clinicienii pot educa pacienții despre cum să preia controlul asupra telefonului lor, mai degrabă decât să aibă telefonul lor asupra lor.

Timp: Pacienții pot fi ajutați să se abțină de la a-și verifica telefonul timp de câteva ore zilnic, în special noaptea.

Social Media: Navigarea pe rețelele sociale poate fi limitată pentru a ajuta oamenii să învețe să se conecteze în alte moduri.

Notificări: persoanele care continuă să se uite la notificările aplicației pot fi încurajate să le dezactiveze. Cu cât sunt mai multe notificări, cu atât vor fi mai atrași de dispozitivul lor și cu atât vor fi mai stresați.

Dezordine: dacă un dispozitiv este plin de fotografii, aplicații și jocuri, poate fi util să explorați sentimentele asociate cu ștergerea unora dintre acestea. Acest lucru poate facilita un proces treptat de dezordine atât a telefonului, cât și a minții.

Desigur, într-o stare de dependență, acești pași aparent simpli s-ar putea să nu fie ușor de implementat. Potrivit unui studiu, aproximativ 47% dintre utilizatorii de smartphone-uri din Statele Unite au încercat să limiteze utilizarea, dar numai 30% au reușit.

Odată cu creșterea cercetărilor în zonă, conștientizarea publicului este în creștere cu privire la nevoia conștientă de auto-reglementare a utilizării smartphone-urilor. În China, de exemplu, taberele digitale de detoxifiere sunt comune. Există, de asemenea, aplicații, cum ar fi Hold, care oferă stimulente pentru reducerea utilizării telefonului.

Descopera si

Efectele asupra sanatatii ale mancarii de tip Fast-Food

5 alimente care slăbesc oasele

9 alimente pentru creier care îți vor îmbunătăți concentrarea