Anul 1989 a însemnat sfârșitul regimului comunist în țările din Europa Centrală și de Est. România a fost singura țară ex-comunistă în cazul căreia trecerea la democrație a fost violentă, implicând proteste și lupte de stradă, și singura țară în care liderii fostului regim au fost executați. Scanteia care a aprins focul care a ars dictatura lui Nicolae Ceausescu a aparut prima data la Timisoara. Așa-numita „Revoluție de la Timișoara” a avut loc între 16 și 20 decembrie 1989, 21 decembrie devenind prima zi a Revoluției de la București.

 

La 16 decembrie 1989 a început la Timişoara Revoluţia care a dus la căderea regimului comunist în România, conform volumului „România 1989-2005. O istorie cronologică” de Stan Stoica (Editura Meronia, 2005).

În acea zi, mulți credincioși din oraș protestau pașnic în jurul Catedralei reformate din Piața Maria, împotriva unei hotărâri judecătorești prin care preotul reformat László Tokés trebuia să fie evacuat și mutat în altă localitate. Mișcarea a luat amploare, pe măsură ce protestului s-au alăturat tot mai mulți oameni, studenți, muncitori, localnici în general. Mai multe rânduri de localnici s-au îndreptat spre centrul orașului. Și așa a început revoluția anticomunistă, pe fondul unei scăderi dramatice a nivelului de trai și al căderii sistemului comunist european în fostele țări socialiste, precum lucrarea „Istoria românească în date” (Editura Enciclopedica, 2003) menţionează.

În scurt timp, în Piața Maria s-au adunat câteva sute de oameni, scandând sloganuri precum „Libertate”, „Dreptate” și cântând „Deșteaptă-te, române!”. Rândurile protestatarilor s-au îndreptat către Comitetul Județean al Partidului Comunist Român (PCR). Se mobilizau Ministerul de Interne, Miliția, armata, gărzile patriotice, pompierii. Protestatarii au fost întâmpinați cu canoane de apă și gaze lacrimogene. Manifestanții și forțele de ordine s-au ciocnit. S-au făcut arestări. Manifestanții s-au retras și s-au adunat în fața Catedralei. Oamenii au început din nou să mărșăluiască prin oraș și au fost încă o dată atacați de forțele de ordine; au fost adevărate lupte; mulți dintre protestatari au fost arestați.

 

În jurul orei 16, mai multe tramvaie au fost blocate de protestatari care scandau „Jos Ceauşescu!”. O parte din mulțime s-a îndreptat către centrele studențești pentru a convinge mai mulți oameni să se alăture. Până la miezul nopții, unii dintre protestatari, inclusiv preotul László Tokés, au fost bătuți și arestați.

 

În a doua zi, 17 decembrie 1989, și mai mulți localnici au ieșit în stradă pentru a protesta; li s-au alăturat muncitorii din fabrici și fabrici. Mulţimea a scandat: „Jos Ceauşescu!”, „Jos comunismul!”, „Nu vă temeţi”. Comitetul Județean al PCR a fost luat „de asalt” de către manifestanți, care au intrat în clădire prin geamurile sparte. Armata a intervenit.

 

Din ordinul lui Nicolae Ceauescu, generalul Velicu Mihalea, adjunctul șefului Direcției de contrainformații a Departamentului Securității Statului (DSS), colonelul Filip Teodorescu de la Divizia 3 contrainformații a DSS și alți ofițeri de rang înalt au fost trimiși la Timișoara. , pentru a ajuta liderii locali și județeni. Ion Coman, secretarul Comitetului Central al PCR a fost numit comandant unic pentru Timisoara. A plecat la Timisoara insotit de generalul Stefan Gusa, Victor Atanasie Stanculescu, Miuhai Chitac, Florea Comsa, colonelul Gheorghe Radu etc, pentru a coordona actiunile represive. La miezul nopții, oamenii legii au deschis focul împotriva protestatarilor; au ucis și rănit copii, tineri, femei și bătrâni. Peste 20.000 de membri ai „gărzilor patriotice” din județele Dolj și Râmnicu Vâlcea au fost trimiși cu trenuri speciale la Timișoara; purtau bastoane drept arme și misiunea lor era să ajute la împrăștierea mulțimii. Acțiunea a eșuat. O parte dintre ei s-a alăturat protestatarilor, iar o altă parte a fost oprită undeva pe drum și s-a întors acasă.

 

În aceeași zi, Nicolae Ceaușescu a convocat o teleconferință cu oficialii de partid din județe și le-a anunțat că a dat ordin forțelor de ordine să împuște în demonstranți. „Ne confruntăm cu o stare de necesitate și trebuie să aplicăm legea oricui refuză să răspundă la apelul organelor de drept”, a amenințat liderul comunist. Toate fabricile și instituțiile din țară erau păzite 24 de ore pe zi, s-au întărit măsurile de securitate, atmosfera a devenit mai intensă, chiar explozivă. Pe străzi patrulau escadroane formate dintr-un milițian, un soldat și un membru al gărzilor patriotice.

 

Primele împușcături s-au auzit atunci la Timișoara, luptele de stradă continuând în oraș după miezul nopții, între civili și armată, cu tancuri și magazine fiind incendiate. Mai mult, pe treptele Catedralei, un grup format din copii și tineri civili a început să scandeze: „Jos Ceaușescu!”, „Vrem o țară liberă!”. Au cântat și colinde de Crăciun, alături de câteva sute de protestatari, și au fluturat steagul României cu emblema comunistă îndepărtată.

 

În timp ce pe 18 decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu și-a început vizita oficială în Republica Islamică Iran, la Timișoara oamenii au spart vitrinele magazinelor, milițienii erau peste tot, iar militarii au ordonat oamenilor să nu se mai miște niciodată, și să nu se adune niciodată în grupuri.

După două zile de încercări eșuate ale miliției, armatei și serviciului de informații de a reprima revolta, protestatarii au ocupat, pe 19 decembrie 1989, Piața Operei din centrul orașului Timișoara. Majoritatea fabricilor din Timișoara și-au închis porțile, au organizat proteste, au făcut pretenții. Pe străzi, militarii au făcut pace cu revoluționarii, care au scandat „Armata este cu noi!”.

 

Peste 40 de cadavre ale victimelor din Timișoara, neidentificate, au fost transportate în secret de la morga Spitalului Județean Timiș la București, unde, în noaptea dintre 19 și 20 decembrie, au fost arse la Crematorul „Cenusa”.

 

La 20 decembrie 1989, protestatarii de la Timisoara au creat gruparea numita Frontul Democrat Roman, condusa de Lorin Fortuna (presedinte), Ioan Chis (vicepresedinte) si Claudiu Iordache (secretar general), cu intentia de a organiza miscarea de rezistenta. Dimineața, zeci de rânduri de muncitori din fabricile din oraș s-au îndreptat spre Piața Operei. În jurul orei 11.00, generalul Ștefan Gușa a ordonat soldaților să se întoarcă la garnizoana lor și le-a interzis să-și folosească armele. În jurul orei 13.00, coloanele de protestatari au ajuns în Piața Operei și li s-au alăturat militarii. La ora 14.00, militarii erau din nou în garnizoană, iar autoritățile centrale și locale au renunțat să controleze orașul. Timișoara a devenit astfel primul oraș liber al României.

 

În balconul Operei, primarul Timișoarei, Petre Mot, a primit pretențiile protestatarilor: eliberarea celor arestați, restituirea cadavrelor familiilor, Nicolae Ceaușescu demisia, libera circulație a oamenilor și a ideilor. . Mulțimea a scandat: „Nu plecăm, morții nu ne lasă”, „Azi la Timișoara, mâine în toată țara!”.

 

Sediul Comitetului Județean al PCR este înconjurat de muncitori. in incercarea de a rezolva criza, liderii comunisti Emil Bobu si Constantin Dascalescu s-au intalnit cu o delegatie a protestatarilor. Solii lui Ceauşescu, îngroziţi de pretenţii (demisia lui Ceauşescu şi a guvernului) s-au întors în grabă la Bucureşti.

 

Nicolae Ceauşescu s-a întors din vizita sa oficială în Iran şi a stabilit starea de necesitate. În timpul discursului său televizat, el a spus că „huliganii (...) au provocat distrugeri de tip fascist, însemnând să destabilizam țara, să demonteze teritoriul, să pună capăt revoluției socialiste și să ne pună din nou sub stăpânire străină”. Totodată, Ceaușescu a pus totul pe seama „serviciilor de informații străine și românilor din interior care și-au vândut țara pentru o mână de dolari sau alte valute străine”.

Mass-media controlată de guvern nu a transmis și nici nu a scris nimic despre ceea ce s-a întâmplat la Timișoara, dar oamenii au aflat prin emisiunile în limba română ale principalelor posturi de radio occidentale și, de asemenea, prin emisiunile din Budapesta și Belgrad. Singura relatare indirectă a evenimentelor de la Timișoara au fost adunările organizate în grabă în instituții și fabrici, prin care „muncitorii și-au exprimat „hotărârea” de a apăra „cuceririle socialismului!”.

La 20 decembrie 1989 a fost emis un Decret Prezidenţial prin care s-a instituit starea de necesitate în judeţul Timiş, din cauza „încălcării grave a ordinii publice prin acte de terorism, vandalism şi distrugerea bunurilor comunitare”. Comitetul municipal al partidului a anunțat organizarea unei mari întâlniri în Piața Palatului, unde a sperat că Bucureștiul va condamna „acțiunile huliganice” ale Timișoarei.

Materialul se bazează pe cronologii și studii de specialitate legate de Revoluția Română din 1989

28/07/2022

Revolutia:Ce sa intamplat in Timisoara in Decembrie 16-20 1989

inceputul revolutiei din Romania,Timisoara 1989
Fii informat!
24 septembrie 2022
Mureșul este un râu care
23 septembrie 2022
Cele mai mari mistere nerezolvate
18 septembrie 2022
Dacă cineva încearcă să descrie
15 septembrie 2022
Breb este un sat tradițional
15 septembrie 2022
Sumerienii au fost prima mare

Cele mai noi

Descopera Lumea