Nicolae Ceauşescu şi soţia sa Elena au condus ţara timp de 24 de ani, din 1965 până în 1989. În acei ani, România a suferit mai multe schimbări, iar populaţia a fost nevoită să suporte un număr nesfârşit de nedreptăţi şi restricţii. În general, istoricii prezintă comunismul românesc în două segmente: unul între 1965 și 1971 și unul între 1971 și 1989.

 

În primii săi ani ca domnitor, Nicolae Ceaușescu a avut o politică deschisă față de Europa de Vest și Statele Unite ale Americii, care s-au abătut de la Pactul de la Varșovia semnat în timpul Războiului Rece. Această perioadă este cel mai bine caracterizată de o relativă liberalizare a României. O nouă constituție a fost adoptată în 1965, iar antreprenoriatul a fost încurajat pe scară largă. Principalul obiectiv al Partidului Comunist părea să fie îmbunătățirea confortului personal al oamenilor, iar fonduri mari au fost alocate pentru construirea de apartamente, astfel încât toată lumea să poată deține o reședință privată. În școli, autorii sovietici erau scoși din programe, autorii români înlocuindu-i, iar literatura din întreaga lume era promovată.

 

Au fost reabilitate mai multe personalități culturale, precum istoricul de dreapta Nicolae Iorga și Eugen Lovinescu, istoric literar și romancier modernist. Regulile impuse de Uniunea Sovietică au fost relaxate de guvernul român, iar libertatea de exprimare a fost permisă chiar și unor deținuți politici.
 

În primii săi ani ca domnitor, Nicolae Ceaușescu a avut o politică deschisă față de Europa de Vest și Statele Unite ale Americii, care s-au abătut de la Pactul de la Varșovia semnat în timpul Războiului Rece. Această perioadă este cel mai bine caracterizată de o relativă liberalizare a României. O nouă constituție a fost adoptată în 1965, iar antreprenoriatul a fost încurajat pe scară largă. Principalul obiectiv al Partidului Comunist părea să fie îmbunătățirea confortului personal al oamenilor, iar fonduri mari au fost alocate pentru construirea de apartamente, astfel încât toată lumea să poată deține o reședință privată. În școli, autorii sovietici erau scoși din programe, autorii români înlocuindu-i, iar literatura din întreaga lume era promovată.

 

Au fost reabilitate mai multe personalități culturale, precum istoricul de dreapta Nicolae Iorga și Eugen Lovinescu, istoric literar și romancier modernist. Regulile impuse de Uniunea Sovietică au fost relaxate de guvernul român, iar libertatea de exprimare a fost permisă chiar și unor deținuți politici.

 

Totuși, toate acestea s-au schimbat în iulie 1971, după ce Nicolae Ceaușescu a vizitat mai multe țări comuniste, precum Republica Populară Chineză, Coreea de Nord, Vietnam de Nord și Mongolia. Ceaușescu a fost profund impresionat de cultul personalității Chinei și a liderilor Coreei și a fost foarte interesat de ideea transformării naționale totale.

 

Astfel, odată revenit în România, a emis Tezele de iulie, discurs care a marcat începutul unei revoluții culturale.

 

Ceauşescu a lansat o ofensivă împotriva autonomiei culturale şi a dorit să revină la liniile directoare stricte ale realismului socialist atacând direct pe toţi adversarii săi. Această perioadă a fost caracterizată de un cult al personalității din ce în ce mai neregulat, naționalism extrem și deteriorarea relațiilor externe cu Europa de Vest și Uniunea Sovietică. Toate activitățile au fost strict controlate de activiștii Partidului și au început campanii masive de îndoctrinare a populației.

 

În 1972, membrii familiei Ceaușescu au fost plasați în funcții politice cheie, iar Elena Ceaușescu și-a făcut debutul politic un an mai târziu. Curând după aceea, ea a devenit a doua cea mai puternică autoritate a statului.

 

Economia națională a fost și ea victimă a măsurilor neștiințifice și haotice lansate de regimul Ceaușescu. România a devenit o țară industrială și a făcut investiții mari în creșterea unor giganți industriali care nu erau autosuficienți. Majoritatea fabricilor consumau niveluri ridicate de energie și aveau o cerere mare de materii prime, fabrica de oțel de la Galați devenind un simbol al acestei politici. Construirea unor clădiri masive precum Casa Poporului și Căile navigabile Dunăre – Marea Neagră, corelate cu o politică economică aberantă, a avut consecințe socio-economice dramatice.

 

România a înregistrat o scădere drastică la sfârșitul anilor 1980 când Ceaușescu a decis să plătească toată datoria externă a țării. Acest lucru a dus la o austeritate severă pentru cetățenii români și la o scădere masivă a nivelului de trai.

 

Pe măsură ce penuria de alimente a devenit obișnuită, Partidul a introdus carduri pentru o supraveghere strictă a stocurilor de alimente. Limitările pentru zahăr și ulei au fost diferite în funcție de grupurile de populație: proporții mai mari au fost date persoanelor care locuiesc în zonele urbane și proporții mai mici au fost date locuitorilor din mediul rural. Pâinea era vândută în cantitate limitată și nu putea fi cumpărată decât de la locul în care era domiciliat.

 

În octombrie 1981, un decret restrictiv prevedea că cei care achiziționau produse alimentare de bază în cantități care depășesc nevoile consumului casnic de o lună vor fi pedepsiți cu închisoare de la șase luni la cinci ani.

 

În 1982, Guvernul a aprobat un program de dietă „științific” pentru populație. „Specialiștii” au stabilit că aportul mediu zilnic de calorii per persoană este de 2700-2800 în loc de 3300, iar pentru ca populația să nu devină obeză, au fost impuse restricții alimentare suplimentare, iar producția de alimente surogat precum cârnații de soia sau „nechezol” – un înlocuitor de cafea format din 20% cafea și 80% năut și ovăz – a fost crescut. Ciocolata, cafeaua și trabucurile fine erau considerate bunuri de lux, iar cei care și le permiteau erau foarte apreciați.

 

În ciuda faptului că Partidul se mândrea cu rafinăriile sale, benzina a fost rațională și cu 20 de litri/lună, iar duminică a fost instituit un stațion de acces. Televiziunea era transmisă doar două ore pe zi, iar programul de știri transmitea mai ales discursuri ale lui Ceaușescu sau ale liderilor politici. Singurele surse de informare despre lumea exterioară au fost două posturi de radio cu sediul în străinătate, Europa Liberă și Vocea Americii.

 

În 1988, Partidul Comunist a adoptat un alt decret. În spațiile publice – cu excepția școlilor și grădinițelor – era ilegal să aibă o temperatură de peste 16 grade Celsius iarna. Copiii au fost nevoiți să învețe folosind lămpi cu gaz pentru că lumina era întreruptă sistematic și era ilegal să se vândă becuri care depășeau 40 de wați. Când s-a raționalizat încălzirea și apa caldă, Ceaușescu i-a încurajat pe oameni să-și pună o haină suplimentară pentru a se încălzi.

 

Unul dintre visele lui Ceaușescu a fost ca România să ajungă la un număr de 20 de milioane de locuitori. Astfel, în 1966, a declarat avortul ilegal. Drept urmare, între 1966 și 1989, peste zece mii de femei au murit în urma avorturilor efectuate în secret folosind instrumente improvizate precum umerase. Întregul fenomen a fost însă ignorat de Partid, iar în schimb, titlul de „Mamă Eroică” a fost acordat femeilor care au avut cel puțin 10 copii.

 

În ciuda faptului că trăia în aceste condiții dure, critica Partidului a fost aproape imposibilă, deoarece oricine îndrăznea să vorbească împotriva regimului comunist a fost aspru pedepsit de Departamentul Securității Statului. Securitatea era agenția de poliție secretă a Republicii Socialiste România și monitoriza îndeaproape toți cetățenii români, în special pe cei cu legături externe. Părăsirea țării a fost și un vis îndepărtat pentru majoritatea cetățenilor. Cei care au încercat-o au riscat mulți ani de închisoare și tortură. Mersul la biserică era, de asemenea, ilegal, iar încrederea dintre prieteni sau familie era practic inexistentă, deoarece oricine ar fi putut fi membru al poliției secrete.

 

Căderea regimului comunist din România

 

 

La 15 noiembrie 1987, o revoltă anticomunistă la Brașov a anunțat căderea iminentă a regimului. Totul a început în noaptea de 14 noiembrie cu o grevă, la întreprinderea Camioane Brașov, și a continuat cu un marș în fața Consiliului Partidului Comunist Român. Chiar dacă știrea s-a răspândit în toată țara prin Radio Europa Liberă, Partidul a reacţionat rapid. Toți protestatarii și muncitorii au fost reținuți și închiși, iar familiile lor au fost terorizate.

 

În martie 1989, Partidul Comunist a obținut o mică victorie, reușind să plătească toată datoria externă a României de 11 miliarde de dolari, iar Nicolae Ceaușescu a fost reales secretar general al Partidului Comunist Român.

 

În noiembrie, mai mulți studenți din Cluj-Napoca și București au inundat străzile pentru a cere Reforme împotriva guvernului Ceaușescu, dar au fost arestați și acuzați de propagandă împotriva Partidului Socialist.

 

Pe 16 decembrie, la Timişoara au izbucnit proteste, iar protestatarii au încercat să incendieze clădirea care găzduia Comitetul Raional al Partidului Comunist Român. Poliția secretă a răspuns cu gaze lacrimogene și jeturi de apă, iar până la ora 21:00, protestatarii s-au retras. În ziua următoare, revoltele și protestele s-au reluat, când răzvrătiții au intrat în clădirea Comitetului Districtual. După ce armata nu a reușit să stabilească ordinea, au deschis focul asupra civililor și aproximativ 100 de oameni au fost uciși.

 

 

Pe 20 decembrie, Ceaușescu a ținut un discurs și a condamnat evenimentele de la Timișoara, acuzând protestatarii că sunt manipulați de intervenții străine și a convocat o adunare în masă în sprijinul său la București.

 

Pe 21 decembrie, protestele au început să se răspândească în toată țara, iar întâlnirea de la București s-a transformat în haos. Mulțimea a început să-l huiduiască pe liderul comunist, iar noaptea a izbucnit o ceartă între protestatari și Securitate, poliție și o parte din armată. O revoltă națională a izbucnit în dimineața zilei de 22 decembrie 1989, la București. Sub presiunea imensa a populatiei, Nicolae si Elena Ceausescu au incercat sa evadeze din Casa Poporului cu elicopterul dar ulterior au fost capturati. Cuplul a fost judecat pentru scurt timp, condamnat și executat de un pluton de execuție pe 25 decembrie 1989.

 

 

Regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu a fost imediat înlăturat, iar România a putut în sfârşit să-şi redeschidă graniţele şi să îmbrăţişeze libertatea şi democraţia. Peste 1.100 de protestatari au fost uciși în acea noapte.

 

Curând după aceea, Partidul Comunist s-a dizolvat și nu a fost niciodată reînviat.

23/07/2022

România sub regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu

mancare pentru diabetul de tip 2
Fii informat!
24 septembrie 2022
Mureșul este un râu care
23 septembrie 2022
Cele mai mari mistere nerezolvate
18 septembrie 2022
Dacă cineva încearcă să descrie
15 septembrie 2022
Breb este un sat tradițional
15 septembrie 2022
Sumerienii au fost prima mare

Cele mai noi

Descopera Lumea